Daniela Ungureanu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Tulcea. Îi dorim succes și îi mulțumim!

CRĂIASA ZĂPEZII

Astă seară la culcare
Mi-a spus mami drăgăstos,
Să mă schimb în pijamale
Și s-ascult un basm frumos.
 
Eu, cum sunt fată cumințică,
Imediat am ascultat,
M-am schimbat de rochițică
Și m-am cocoțat în pat.
 
Dar de-aici, fir-ar să fie,
Nu știu ce s-a petrecut,
M-am trezit ca-ntr-o magie
Pe-un tărâm necunoscut.
 
Și eram mândră Crăiasă
A Zăpezii. Ce să vezi?
Sania îmi era trasă
De-un dragon cu solzii verzi.
 
Lângă mantia de stele,
Fulgi mă-nconjurau plutind,
Iar în păr aveam mărgele
Pe-o coroană de argint.
 
Și-am zburat prin nori de ceață
Peste tărâmul fermecat,
Spre palatul meu de gheață,
Ca s-ajung la bal mascat.
 
Invitații-au fost,desigur,
Personaje cam ciudate,
Iar cu-n prinț ce era singur,
Am dansat întreaga noapte.
 
Brusc, nu știu ce s-a întâmplat,
M-am schimbat în pijama,
Și-am ajuns din nou în pat,
Lângă mama, ce dormea.

IARNA

Ia te uită cum mai ninge!
Iar copiii de pe stradă
Fac bulgări cam cât o minge,
Să-nalțe-un om de zăpadă.
 
Unui pici, pe panta lină,
Îi alunecă piciorul,
N-are cum să se mai țină
Și vine de-a rostogolul.
 
Ceilalți sar să îl susțină
Și se-amuză copios.
Sunt convinși c-o să le vină
Rândul de-a ajunge pe jos.
 
Dar din zarva lor cea mare,
Deodată se opresc,
Se uită cu toți-n zare,
Își dau coate, șușotesc:
 
-Ce să fie acolo, oare?
Ochișorii-i strâng ușor
Și se uită cu mirare
Către blocul următor.
 
Ascuns bine-ntre nămeți,
E un om ce poartă roșu,
Iar copiii îndrăzneți
Se întreabă: N-o fi Moșu'?
 
Dar când iese la lumină,
Se pornește mare hohot.
Nu e decât o vecină
Cu o haină ca un clopot.

MICUL PICTOR

La un an mami mi-a dat
Prima trusă de-acuarele.
Iară eu m-am conformat
Și-am făcut artă cu ele.
 
Când am renovat în casă,
Tare mare-am avut sporul,
C-am făcut sârguincioasă
Pe pereți întreg decorul.
 
Și văzând opera toată,
Mami a rămas uimită.
Tati a râs și-a zis în șoaptă
Că-s un pictor de elită.
 
Nu cer sfatul nimănui,
Nu pictez la indigo,
Dar cu roz și albăstrui
Desenez ca Picasso!
 
Pun culoare pe orice,
Cu mâinile și gurița,
Și-nțelegi acum de ce
Sunt mai bună ca Tonitza.
 
În micul meu atelier,
Cu talent de mare-artist,
Decorez mobilier
În stil post-renascentist.
 
Și pictez pe tot ce-apuc,
Fără vreo restricție
Iar la doi an am avut
Prima expoziție.

PROFESIA MEA

Când ești mic, toți vor să știe
Ce vrei să devii în viață.
Eu n-am doar o meserie,
Fiindcă-s prea descurcăreață!
 
Pentru primul an, să știi,
Pe tata să îl urmez,
Voi fi doctor de copii,
Apoi mă reprofilez.
 
Matematica- pe pâine
O voi stăpâni, ca nașa.
Și dacă accept, chiar mâine
Mă pot angaja la Nasa.
 
Și la oraș mă gândesc,
Astfel că voi lua măcar,
Să pot să-l gospodăresc,
Trei mandate de primar.
 
Voi să luați bine aminte,
După ultimul mandat,
Să m-alegeți președinte,
Ca s-ajut întregul stat!
 
Chiar dacă mă credeți mică,
Să nu vă-nșelați prea tare.
As voi fi-n robotică
Și maestru în motoare.
Eu voi excela în tot
Și ca să vă spun concret,
La pensie-ajung pilot
Și un bun agent secret.
 
Iată dar, când voi fi mare
Să devin de toate-aș vrea.
Nu-mi spuneți că-s visătoare,
Stați să cresc și vom vedea!