Gheorghe Cecan participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Iași. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Des-ființare

Există „mânca-v-ar raiul” la toate nivelurile...
I-am și scris mamei acasă, să se ducă
să verifice locul!

Fiindcă sunt o femeie gravid și normele de igienă o cer,
lucrez fără șovăială la un al doilea strigăt:
Gândește-te că-ți crești proprii plămâni!
Dă-i, doamne, dă-i!
Înviați, înviați
osândite oșcioare și întrebați:
- Cine are loc pentru un picior, să-l băgăm?
Dă-i, doamne, dă-i!
Să-l ferească Dumnezeu pe cine va încerca să mă cheme
prin piciorul de masă...
La popa la poartă... moartă; cine a râde sau a vorbi drept în gură...
Îi va cere suire.

Deh

Prin puterea investită în mine
de di-a-volul (de la voler, adică zbor… zburăciune de popor)…
Dacă Stavroghin crede, el nu crede
că crede,
dacă nu crede, nu crede
că nu crede,
că a murit neavastă-mea, dar din fericire…
 
Oboseala are ceva dezgustător, nu?
 
Dumnezeu care dormi în păduri de dafin,
peste o clipă, când mă voi arunca în p(e)lin,
te rog să-mi zici că adevăratul efort, dimpotrivă,
constă în a rămâne aici, cât lucrul e posibil,
și în a examina îndeaproape vegetația barocă
a progresului de inimă.
Prețul e afișat la vedere, e de două ori, ori
mai mare decât credeam…
Dar, eu lucrez, domnule Mureșan, eu lucrez… promit…
Ca un bătrân pianist portughez care aprinde o
lumânare în plină zi…
Nu vorbesc de artele formei sau ale culorii, unde stăpânește,
doamne din catapeteasmă, din care îți ies păpădii și arici;
numai descrierea în splendida ei modestie...
Întreținea legături strânse cu spiritele, lua parte la certurile
lor și refuza să întâlnească anumite persoane din familie, rău văzute
în lumea în care ea căuta adăpost, zisă și:
„Cea mai mare greșeală rămâne tot aceea de-ai face pe
alții să su-f(i)ere”…
Prin puterea investită în mine de diavol…
Deh, domnule, n-am cum să z-bor(ăsc)!
cu dreptul meu la roman-t-ism.

Osul la treabă

Ah, domnilor, ce m-aș apuca acum de rupt coloane
vertebrale,
încât să nu mai fie nevoie să faci săpături suplimentare
în jur, ca să dai de…
Fa-fa-fa-țâ!
 
Să rupi piciorul de care te legi…
Stai, nu, lasă-mă să-mi tai urechea,
că era vorbă de un schelet de femeie agatârșă,
despre care se zice că ei, agatârșii, își cântau
legile: „Să nu furi, tra-la-la-la! Să nu ucizi, bis!
Din păduri, tra-la-la-la… să stârpești cele omizi.”
Bravo, bre, ai lucrat bine, ai căpătat un tic…
 
Cum te bate cineva pe umăr, ridici umerii:
Nu pot, nu știu, n-am văzut, nu e de competența mea…
Ai depus eforturi supra-omenești,
na și tu o inscripție pe peretele băii.

Topoare-popoare, popoare-topoare

Îi voi scrie conducătorului de po și to… poare Marx
(po… et la rândul său că tot o dă cu trăirea co… mună):
Mai întâi aflați că sunteți la fel de singuri ca mine,
dar mai demni de milă ca mine, fiindcă sunteți singuri în haită…
Și că undeva, către ziuă, aici, în mare taină,
se mănâncă varză murată în lacrimi (să fim serioși, dacă nu verzi)…
Care nici ea (varza) nu poate fi trăită decât în caz de forță majoră.
- La dracu de majore! Care sunt în mare căutare…
Foarte mare căutare și când sunt lăsate libere, și când sunt trase la țeavă.
„Să-i cer mâna, bineînțeles”, formal, ca să nu creadă că așa, hodoronc-tronc,
să nu-i cer nimic, să-i cer totuși ceva?
Să nu luăm avans de mizerie…
Și acum Marx: „Aproape niciunul dintre cuvintele pe care le scrii
nu se potrivesc cu următorul!”…
 
Vorba aia: Casca de protecție este absolut indispensabilă
când lucrăm pe schele!
Cobora pe o frânghie, făcută din lapte, laptele de la trei vaci
albe cu laptele de la trei vaci negre, deci o frânghie împletită
în șase, vărgată (laptele vacilor albe era puțin mai întunecat la culoare),
către o lume, să zicem mai dreaptă și mai bună, mai dreaptă oricum,
fiindcă funia era dreaptă și el mergea în jos…

Cum ar spune Ursu: Alerga unul din Bălți cu foarfeca, dar nu-i folosea la nimic (foarfeca)...
Că tristețe pentru Dumnezeu cată-ți, te rog, un alt nătâng,
poftim, iar m-ai făcut să (mă) plâng.