Mihaela Oportov participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Bârlad. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Întâlnire ratată

Anul acesta am ratat primăvara
Și nu pentru că am lipsit de la – ntâlnire.
Eram acolo, dar eram
După fereastra casei zăvorâtă bine.
 
Și de acolo am privit
Lumea în încremenire,
Drumul dintr-o dată pustiit,
Pigmentat de negru croncănit.
 
Și totuși...
Lumea nu-i doar cât privești pe geam, mi-am zis...
Și am așteptat cu suflet tremurând
Și - am văzut copacul iar înmugurind,
Verdele triumfând.
 
Și totuși...
Primăvara asta a venit, dar fără mine...
Din spatele ferestrei zăbrelite,
Nu poți susprinde pasărea în zbor.
Cerul ți-e peticit, iar adierea cu iz de floare
Rămâne doar un dor.

Semne grafice

Suntem doar semne pe marea tablă a lumii,
Destine azvârlite-n vânt,
Ne proiectăm spre alte zări speranța -
Puncte de suspensie, niciun cuvânt.
 
Întrebare suntem și mirare,
Umblăm goi prin lume rătăcind, căutând...
Vrem să umplem golul și din când în când
Câte-un punct ne-anină sufletul de zare.

Simetrie

Avem doi ochi pentru a cuprinde zarea,
 două urechi pentru a surprinde șoaptele universului,
 două mâini pentru a putea oferi Luna,
 două picioare pentru a merge până la infinit și-napoi.
Toate sunt câte două –
Așa ca Începutul și Sfârșitul.
Dar inima?
Poate pentru asta sunt ochii și urechile și mâinile și picioarele ...
Pentru a putea reface Androginul!
Și gândul?
Gândul că unu și cu unu nu fac întotdeauna doi e năucitor –
Așa ca primăvara îndrăgostirii.
Și toamna?
Toamna e sinele cu sine într-o simetrie perfectă.