Veronica Grozova participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Chișinău, Republica Moldova. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Sunt un suflet de om

Sunt un suflet de om… 
Dumnezeu mi-a dat viață, 
mi-a dat harul să scriu, 
mi -a dat harul să spun, 
mi-a dat harul să cânt, 
mi-a dat dor și speranță.

Sunt un suflet de om… 
Dar, când m-a semănat 
în solul rodnic de țară, - 
m-a-împletit cu pelin, 
mi-a cântat doine lin, 
mi-a dat ie de in 
și arcuș de vioară.

Sunt un suflet de om … 
Eu, pe toate le-am pus 
în gând, în suflet, în vers ; 
Și cu toate-am trăit, 
Și cu toate-am doinit, 
Și cu toate am plâns, 
Și, cu toate am mers!

Sunt un suflet de om… 
Am luat copilași ușurel 
de mânuțe, 
Și le-am dat și tot dau lor : 
să guste din frumoasa-mi cănută! 
Și copiii beau apa, 
Și copii zâmbesc.. 
Beau cu ea tot frumosul 
din ce e românesc !

Huța-huța

Hai să dăm în scrânciob viața!
Dar în scrânciob trainic, frate!
Să o scuturăm de rele,
Să le-arunce pân’ la stele,
Chiar și dincolo de ele,
Să se ducă toate-toate!
Huța-Huța !!!

Hai să dăm în scrânciob anii!
Doamne, ducă-se înapoi,
Să fim tineri ca pe vremuri
Și frumoși ca-n timpuri’ celea,
Dar părinții și copiii,
ne rămână tot cu noi!!!
Huța-huța !!!

Hai să dăm în scrânciob gândul!
Ușurel și lin, în voie.
Să ne plouă cu cuvinte,
dar de cele ce plac nouă,
Calde precum pâinea mamei,
Înțelepte și blajine,
Să ne plouă, ne tot plouă,
căci cu ele ne-ar fi bine!!!
Huța-huța!!!

Oameni buni! Haideți la scrânciob!
Cei ce lumea vor să schimbe,
Căci ne-ajunge rău și ură,
Pierderi, ciudă și mânie,
Jos cu ele, piară toate!!!
Pe Pământ ca-n Rai să fie!!!
Huța-huța!!!

Ca un ram…

Știi cum e să fii o creangă frumoasă ,
ce tinde spre soare a unui stejar înalt și tânăr și plin de vigoare ?
Iar, dacă te leagănă vântul în stânga și-n dreapta,
Te legeni și tu, căci ți-e bine cu –ai tăi,
Și o faci împăcată, nu o faci pe deșteapta!
Îi zici vântului :«Măi»! Iar dacă furtuna copacul cu grindină îl biciuiește, nebună,
Tremură el, freamătă el,
Li-i frică la crengi și oftează,
ți-i frică și ție, dar…
Dar sunteți împreună!!!
      Acum stai să-ți spun cum e să fii,
      să fii o creangă, dar…ruptă de o furtună!?
      Ruptă din lemnul copacului,
      Smulsă din hora crengilor,
      Dusă de vânt,
      Întoarsă pe dos și pe față,
      Aruncată și ridicată cu scrâșnet…oftând
      Cu frunzele veștezite,
      Îngrozită și singuratică,
      Și lăsată să zacă –n al său, în al său tată-pământ…
N-ai știut, însă , 
Însă eu ți-am depănat soarta românului 
din Bugeacul istoric, 
de lângă faimoasa curte –a lui Ștefan cel Mare!
Ba un turc,
Ba un rus,
Iar acum un «cozac» îl tot calcă-n picioare.
Și-i tot rupe lăstărele noi și frumoase - ale sale.
Căсi …nu e decât o creangă, o crenguță cu fața frumoasă spre vânt,
Cu cucul în preajmă, cu oile-n preajmă, cu fluierul-o doină de jale cântând.