To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.
Maria Oancea Fereștean participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Sebiș, județul Arad, România și are 14 ani. Ea este îndrumată de doamna Prof. Monica Oancea Fereștean, la Liceul Teoretic Sebiș. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
SECRETELE NOPȚII
După moarte,sufletele unora se mută în Rai. Altele sunt trimise în Iad.
Însă unele aleg să nu părăsească niciodată lumea pământească,rămânând încuiate pe veci între lumi și vieți,secole și milenii.
Alessandra Vissac era legată de aceste suflete și spirite. Toți cei nouăsprezece ani ai ei fuseseră petrecuți mai mult alături de cei care au trecut în neființă decât alături de familia și rudele sale. Fiecare noapte se desfășura la fel pentru Alessandra: clasica săritură pe geam după ce toată lumea din casă dormea,iar apoi goana către așa-zisele zone bântuite din vecinătatea ei.
Numai că în această noapte ceva era diferit.
Iar ceea ce o înspăimânta și mai tare pe Alessandra era faptul că nu putea să deducă care era rădăcina acestui sentiment de neliniște. Poate că acesta apăruse din cauza șuietelor vântului rece de noiembrie,sau poate din cauza sutelor de siluete fantomatice ce o priveau de la geamurile vilei abandonate pe care își propuse s-o exploreze în această noapte.
Fata clipi o dată,de două ori,de trei,și toate umbrele de la ferestre dispărură. Vântul se opri. Mâna ei șovăia deasupra mânerului ușii de la intrare în vilă.
Nu. își spuse Alessandra în gând. Nu își putea face curaj să pășească înăuntru.
Aceasta se întoarse pe călcâie și dădu să plece,abandonând ideea de a explora acest loc.
Dar alegerea de a pleca sau a rămâne acolo nu-i aparținea ei.
În ciuda logicii omenești,fiecare pas pe care ea încerca să-l facă pentru a se îndepărta de vilă o aducea din nou din ce în ce mai aproape de intrare,până se regăsi stând pironită în fața ușii putrezite a acesteia.
Cineva,sau ceva,trase de clanță,deschizând ușa. Un miros puternic de mucegai o lovi pe Alessandra,forțându-o să-și țină respirația.
-Ai făcut nenumărate greșeli de-a lungul anilor,fato,o voce stinsă se auzi de undeva din interiorul vilei. Iar dacă nu repari în timp util ceva ce ai distrus,exact lucrul acela o să te distrugă și pe tine,la rândul tău!
Cu colțul ochiului Alessandra zări o siluetă neagră la capătul holului principal. Aceasta dispăru într-o fracțiune de secundă,doar ca să reapară în spatele fetei.
-Toți te-am avertizat,de atâtea ori...
Cuvintele fantomei fuseseră înecate de țipătul lung de teroare al Alessandrei. Aceasta o ia la fugă către ieșire,dar ușile se închid exact înainte ca ea să pășească afară. Fata încercă să tragă de mânere și să le descuie,dar în zadar. Nu mai putea ieși pe acolo.
Alessandra inspiră și expiră încet,încercând să se calmeze. Își studiază cu atenție împrejurimile,având senzația că este privită din toate părțile,dar ea nu putea observa pe nimeni. Silueta neagră dispăruse,lăsându-o pe Alessandra singură,acompaniată doar de gândurile ei și de ecourile respirațiilor sale întretăiate.
Dar era ea chiar singură?
Pășind pe podeaua de lemn putrezit,fata se îndrepta spre încăperea ce părea să fi fost o sufragerie acum mulți,mulți ani. Acum măsuța de cafea din mijlocul camerei era ruptă în zeci de bucăți ce se descompun încet. Picturile de pe pereți și-au pierdut culoarea,dar privirile oamenilor pe care aceste tablouri îi reprezentau încă erau vii. Covoarele de pe podea erau sfâșiate,bucăți de material putred fiind împrăștiate prin toată încăperea.
Iar, nu în ultimul rând, pe canapeaua și pe scaunele din sufragerie stăteau așezate cel puțin zece siluete albe,aproape transparente. Rând pe rând,fiecare dintre ele își întoarce privirea către Alessandra,ochii lor roșii strălucind ca doi cărbuni aprinși în întunericul nopții.
Un țipăt ascuțit se formă în gâtul Alessandrei,dar ea nu-l lăsă la suprafață,respirația tăindu-se când realiză că nu e prima dată când dă de aceste fantome.
Le-a mai văzut. A explorat locurile în care acestea și-au găsit pacea timp de sute de ani. Le trezise din somnul lor etern.
Iar acum veniseră după ea.
Alessandra o ia la goană,străbate holurile vilei,se ferește de camerele în care o așteaptă alte spirite pe care le trezise de-a lungul timpului,iar apoi alege să o ia în sus, pe scări.
Capătul holului de la ultimul etaj dădea într-un balcon. Dacă norocul era de partea Alessandrei,aceasta va reuși să deschidă ușile și să sară de pe balcon,fără să moară.
Dar norocul fusese de partea ei deja de prea multe ori.
Iar roata,fie ea și pătrată,tot se învârte.
Alessandra trezise mii de suflete din pacea lor eternă,lăsându-le să rătăcească în lume. Acestea nu își mai puteau găsi vreodată liniștea,iar ele puseseră toată vina asupra Alessandrei. Fata de asemenea aflase secrete imense despre viețile unora dintre aceste spirite,secrete ce leagă împreună lumea celor vii cu lumea celor morți,secrete care dacă sunt dezvăluite îi vor distruge și muritorii de rând cât și pe cei care deja au trecut la cele veșnice.
În corpul unei tinere de doar nouăsprezece ani se ascund răspunsurile multor mistere ce încă nu pot fi elucidate.
Iar toate aceste spirite găsiseră o soluție prin care secretele lor vor rămâne intacte,iar Alessandra nu va reuși să le dezvăluie nimănui.
-Ajutor! Cuvintele Alessandrei se lovesc de pereții vilei din nou și din nou,formând un ecou care piere încet.
Ușa de la balcon era încuiată și fata nu avea nicio șansă să reușească să spargă lacătul înainte ca unul dintre acele spirite să își pună mâinile pe ea.
-Cineva, ajutor!
Însă nimeni nu putea să o mai audă acum.
Alessandra cade la pământ,încă bătând cu pumnii în ușa balconului,având speranțe deșarte că va reuși să o spargă. Dintr-o dată,ea simte că nu mai poate trage aer în piept, iar cu groază fata observă cum o umbră neagră era înfășurată în jurul gâtului ei,de abia lăsându-o să mai respire.
Lacrimi de stres i se formează la colțurile ochilor,încețoșându-i privirea,iar umbra devine atât de puternică încât Alessandra nu mai poate inspira.
Privind în jur,aceasta observă sute de spirite care se uitau la ea. Nemaifiind în viață,nu aveau nicio emoție în ochii lor.
Una dintre ele se apleacă lângă Alessandra și-i șoptește la ureche:
-Destinul tău nu e să mori acum! Sau cel puțin,nu ca sufletul tău să moară.
Fantoma face o pauză,alungă umbra care o sufoca pe Alessandra și continuă.
-Dar dacă te lăsăm să bântui așa prin lume,știind atâtea secrete fatale,șansele ca lumea noastră cu lumea ta să se ciocnească sunt foarte mari. Iar un lucru ca acesta nu se poate întâmpla. Niciodată.
Un val ciudat de amețeală dădu peste Alessandra,iar încet-încet,fără ca ea să vrea asta,ochii i se închiseră.
Dar nu pentru vecie.
Alessandra se trezi în niște lumini puternice,albastre și roșii,care îi învăluiau trupul.
Dar ea privea această scenă de altundeva. Ea plutea sus,în aer,în timp ce paramedicii încercau să o readucă la viață. Corpul ei fără suflare era întins pe iarba din curtea vilei. Alessandra nu înțelesese pentru un moment ce se întâmplă. Dacă încă era vie,atunci de ce...
Alessandra simte cum cineva o apucă de mână.
Era exact aceeași fantomă care îi vorbise înainte să amețească și să leșine.
-Dacă prin trup sângele se oprește din a curge,asta nu face o persoană cu adevărat trecută în viața de apoi. Vezi tu,de acum oamenii n-o să te mai poată vedea sau auzi,dar tu o să-i vezi și o să-i auzi pe ei. Spiritul tău va rămâne în lume,liber să rătăcească pe unde vrea el,până când va veni vremea potrivită,Alessandra.
Cu acestea, fantoma dispăruse, lăsându-o pe fată înconjurată doar de aceste ființe muritoare,cu care odată ea se asemănase.
Acum,însă,ajunsese să fie exact la același nivel cu spiritele peste care a dat în toți anii în care a trăit. Sufletele acestora nu sunt pe deplin moarte,dar nici vii nu sunt.
Ele rătăcesc până când dorul lor de lumea materială dispare,iar mai apoi se pot muta la cele veșnice.
Alessandra privi pentru o ultimă dată la corpul în care trăise pentru nouăsprezece ani,apoi,îndreptându-și ochii către cer,observă răsăritul.
Și,odată cu el,noua sa viață pe care urma s-o înceapă.