To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.
Narcis Dorel Terchet participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Orăștie, România și are 44 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Cafea cu moartea
Fiecare moarte de pe strada inimii
O las să zburde până vede
Durerea din ea
Și ceea ce mi se pare a fi
Zbierătul liniștii mele spre tine
Apoi o rețin la o cafea pe margine
Să îmi caute învierea potrivită
La timpul indicat
De unde poți ieși și tu râzând
Ca să îmi fac de lucru contemplând
Nu renunțăm la principii niciunul
Că cine vrea mai mult sau deloc
Zahăr sau frișcă
Pot ceda doar viața pe care o suflai
În contratimpul ființării mele degeaba
Anaforá
Să mă iei din neexistență
Cu trei degete ale crucii
Să mă pui pe Discul plat al pătimirii
Unde să scrijelesc
Cârduri de sânge
Rumori de tristeți
Și umbre pe pereți
De acolo să fac un salt etern în Potir
Cu esență de mir
Să mă-mbăt veșnic de a Ta frumusețe
Cum am suferit
Și am murit
De o splendidă tristețe
Și când Te prefaci
Să mă îmbraci
Cu sfinte gaci
Cu basc posac
Să Te susțin
La înălțimi să mă atingi
Cu dulci lumini
În veșnicii
Femeia lui Lot
Îmi mai bate inima în stâlp de sare
Repede sau lent ca apa mării moarte
Cu dor și jale
Să sară din piept lutul să mi-l învie
Din nou să aleg ce-am iubit altădată
Acum și-n vecie
Într-un minut sânul meu sărat
de păcat
a înghețat
Și gura mea ce-adesea-a sărutat
orice oftat
s-a-ncătușat
Iar mâna ce pe Lot l-a mângâiat
și-mbrățișat
s-a destrămat
La fel cum pântecul ce-a tresăltat
însămânțat
a suspinat
cu glas de tăcere ca un duh într-o criptă
las sângele meu printre pietre să suie
și astfel să zică:
Tu, Lot, cum rabzi să uiți în vale
Pe draga lacrimilor tale?
E greu să fugi spre izbăvire
Dar inima s-o pierzi în sare
Și să ajungi doar tu în zare?