To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.
Delia Toderean participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Dej, România și are 57 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Am înţeles
Când păsările
şi-au înnodat aripile,
am înţeles
că nu vor mai zbura.
Când pădurile
şi-au pierdut copacii,
am înţeles
că se vor răzbuna.
Când marea
s-a învelit cu valurile,
am înţeles
că se va legăna.
Când stele
n-au mai deschis ochii,
am înţeles
că vine vreme grea.
Când Pământul
şi-a numărat florile,
i-am înţeles
frumosul şi imensitatea.
Când macii
şi-au lipit buzele
şoptindu-şi ceva,
am înţeles
ce este dragostea.
La fereastră
Stau la fereastră şi văd
cum burzuleşte vântul copacii,
de parcă nu ar fi copaci,
ci oameni, cu părul vâlvoi.
Stau la fereastră şi văd
cum se mai potoleşte vântul
şi oamenii burzuliţi
devin iarăşi copaci, cu frunze în păr.
Stau la fereastră şi văd
cum s-a potolit, în întregime, vântul.
Fără mişcare, copacii sunt din nou oameni,
ca mine, încremeniţi de dor.
Nu stau să văd, cum dorul
se poartă mai rău ca vântul.
Plec să mă întâlnesc cu marea,
pe care atât de mult o iubesc.
Acum, după aproape o viaţă,
stau iar la fereastră
şi-aş vrea să-mi fie casa
la ţărmul acelei mări.
Dar marea e departe,
o simt în gând, mă scufund...
Privesc pe fereastră, încremenită de dor.
Dacă închid ochii văd marea,
infinitul, amintirile dor.
Dacă-i deschid,
pot vedea asfinţitul.
Privesc ! E atât de frumos ! Dar nu îl doresc !
Cu îngerii în geam
M-am refugiat în inima nopţii,
ca Alba-ca-Zăpada în pădurea din basm.
Îngerii din cer au coborât, cu toţii,
să-mi bată cu putere-n geam.
Dar nu-i aud, nu mai aud nimic,
nici măcar bătăile inimii mele.
Îmi aud numai gândul anemic,
pe care vreau să îl ridic, la stele.
Alba-ca-Zăpada de mult a adormit,
licoarea ameţitoare-a morţii, mă-mbie şi pe mine.
Nu cred, vreodată, să mă fi simţit
la fel de rău, la fel de bine.
Mă-ntind pe patul nopţii, ca pe o insulă pustie,
căzută într-un somn adânc, ce nu-i al meu.
În vis, văd Alba-ca-Zăpada cum învie
şi reuşesc, cu greu, să mă trezesc şi eu.
Sau, încă dorm ? Văd îngeri ! Cineva ştie,
de ce bat, disperaţi, în geamul meu ?