To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.
Răzvan Gagiu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din București, România și are 29 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Multivers
Multiplele realități se suprapun,
În infinitul miez de univers,
Se-ntrepătrund trăiri în deja-vu,
Emoții dintr-un singur sens
Și tu...
În centrul lor, rotind delirice iluzii,
Tornade de-amintiri sfâșietoare,
Succed spurcate lepădări de Dumnezeu,
În liniștea ce a devenit nimicitoare.
Și eu...
Cel care mă târăsc acum,
Transfigurat în mizantrop tăcut,
În purgatoriu, pe pământ, sunt un strigoi
Și tinerețea-mi toată a trecut,
Și noi...
Cometă
Când piere luna înjunghiată
De sulițe de foc din soare,
Pământul e stropit de roua
Din crunta ei însângerare.
Când piere soarele înecat
De-a cerului neagră vâltoare,
Renaște luna sub vazduh
Lucind a dulce răzbunare.
Din crime infinite se succed
Ziua și noaptea pe planetă,
Dar eu nu-s pamântean acum,
Eu locuiesc într-o cometă,
Ce orbitează negreșit,
În jurul unui alt reper,
De sufletul meu mărginit
Și tu esti foța de atracție din el.
Forță ce permanent mă încălzește,
Prin raze dulci de fericire,
Ce au ca sursă infinită
A ochilor tăi strălucire.
Și toată galaxia mea din suflet
Lasă sa i se-ntample și privește
Cum glasul tau îi ordonează forma,
Cum chipul blând o odihneste.
Orchestra junglei
Mi-a înflorit în inima lumina...
Sub cer întunecat de gânduri umbre,
Parcă fiind aici dintotdeauna,
Păsări exotice au început să-mi cânte...
Iar râuri dulci pornit-au într-a curge,
De parcă doar au continuat,
Cutremur ce a lovit în miez de suflet,
Prin undă muzica-n simțiri m-a zdruncinat.
Și roua timpului s-a scurs pe frunze,
Alunecând sub al orchestrei note tremurat...
Glasul vioarei, născut dintr-un muscat de buze,
Înc-un deliric dirijor a fost exorcizat.
Și-atâta junglă dansându-le 'mprejur,
A prins în hora noastră patima și viciul,
S-a îmbătat în mine tot ce era pur,
Privirea ta m-a scufundat în poftă si deliciu…