To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.
Varga László participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Miercurea-Ciuc, Județul Harghita, România și are 61 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Arborele neprotejat
Axele lumii sunt asediate,
trufia umană deșănțată
zguduie clima și moravurile.
Cunoașterea e o unealtă
întrebuințată prea necugetat.
Nu forțele naturii sunt oarbe,
ci omul de azi e dezechilibrat,
mânat de pretenții sfidătoare.
Parabola sacră a fost uitată,
sursa moralei e astupată,
hotărâm noi binele și răul,
căci am pierdut demult sentimentul
stării de creatură *, măsura
ce ne-o dădea cândva transcendența.
*Noțiune preluată de la Rudolf Otto(1869-1937)
Speranța numită Iași
În amintirea unei întâlniri
Cât timp ne mai amintim fiecare
și pornim la drum spre același loc,
să serbăm fermecata traversare
încă o dată peste vechiul pod
care încheagă timpul scurs pe Bahlui.
Cât timp mai respirăm împreună
în dealul Copou mireasma Teiului,
lăsând în urmă Râpa Galbenă.
Cât în tramvai și-n amfiteatru
vezi trecutul la braț cu prezentul,
pe străzi, în grădini și târgușoare,
ești familiar,uimit, fericit,
reîncărcat și reîntinerit,
animat de eterna Junime!
Note la o ceață metaforică
Lui Matei Vișniec, cu aleasă considerație
Ceața rea este mai veche de un veac,
amețind dintotdeauna omul,
ieșise prima de sub acel capac
scos de Pandora, la începuturi .
Substanță perfidă,s-a tot travestit,
deseori în chip de Libertate,
alteori istoria a zguduit,
luându-și haină de Rațiune.
Înșelat mereu de aparențe,
omul, ființă infatuată,
a confundat-o chiar cu Lumină.
Iluzii vechi și noi azi ne pândesc,
dar corzile credinței povestesc
ce e Ceața și de unde vine.