To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.
Vasi Cojocaru-Vulcan participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Vulcan, Județul Hunedoara, România și are 47 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
***
un ultim sărut
ultima rază-n amurg
apoi noaptea se lasă
ultimul meu gând
agățat în părul tău
fulg devenit lacrimă
(katauta)
***
Un mugure apare pe un ram.
Un nod.
Mic, cenușiu.
Arată ca un accident floral!
În feeria ierni nici nu-i băgat în seamă...
Doar El îi știe taina ce-o ține între sepale!
Va fi o floare
ale cărei parfum, culoare
va încânta simțirile unui bătrân
privindu-și în tihnă livada de pe prispă?
O frunză ce va adăsta pe buza unui tânăr
în miez de vară,
ducându-i dorul mai departe, în văzduh,
făcându-l să vibreze în doină,
să nu piară?
Sau vreun neg urât ce strâmbă ramul,
uscându-l,
cocârjindu-l.
O boalfă seacă,
făcând din mândrul lujer o gheară descărnată?
Tu lasă această grijă mâinelui și Lui
și bucură-te de taina ce încă o închide,
visând că, poate, vei așeza cu mâna ezitând,
născută din acel nod,
o floare
în pletele unei copile
care de abia învață să deslușească a inimii cântare.
***
Nu-ți fă din versuri un cocon,
ci lasă murmurul lumii să te pătrundă!
Din vorbe repezite sau cântate,
din triluri, șoapte, plânset de copil,
din bocet de vădană,
din suspin ce taie băierile inimii cu a dorului custură,
din miresmele vieții, din miasmele morții
făurește lăută
ș-nchide în pântecele ei
gândul tău, copil plăzmuit din toate acestea,
gata să se nască,
să-nfrunte lumea,
să o gătească în mătăsuri
mireasă!