To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.
Catia Mihaela Ștefan participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Urlați, Județul Prahova, România și are 39 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Demoni de mătase
Mă lupt cu demoni de mătase și zmei.
Caut un licăr de iluzii și chei.
Te caut în noapte și încerc să plutesc.
Te simt tot mai tainic și uit să gândesc.
Te visez printre stele, te chem și te știu
Că în suflet îmi ești un refugiu pustiu.
Te adun printre șoapte și visând te unesc,
În albastrul tăcerii mai presus te iubesc.
Un răstimp te ador, te descopăr și vin
Să privesc în tăcere un amarnic declin.
Ești în mine, pulsezi și timid mă colinzi,
În albastrul din zare tot mai mult îmi inunzi.
Idei de safir
Îmi năvălesc în minte idei de safir
Și voci din petale de flori licărind.
Jonglez cu iluzii ca un fachir,
Iar noaptea îmi intră prin vene iubind.
Mă poartă prin lună, prin urlet de lupi
Și simt mai aproape strămoșul meu dac.
În ochii ca mierea din treizeci de stupi
Văd timpul cum curge: el tic și eu tac.
În mână-i destinul cu-n inel ce se joacă,
În gând e chemarea spre pace și cer.
Mă doare tăcerea, mi-e dor, mă provoacă
Să văd prin izvoare surâsu-mi mai sincer.
A înflorit lavanda
Mi-a fluturat un vânt prin păr
Și mi-a șoptit c-a înflorit lavanda.
Tresaltă inima de neastâmpăr
Și-ar vrea să parăsesc numaidecât veranda.
Să merg prin tufe de-ametist,
Să-mi plimb privirea bucuroasă
Și să admir ca un artist
Planta de mov, copilăroasă.
În ea e strop de bunătate
Și calm și viață la un loc.
Un dar divin cu-nsemnătate
Chiar și în cel mai mic boboc.
Mi-aș face-o coroniță mov de flori
Să par o zână delicată și latină
Și m-aș uita prin ea la palizi nori
Să-mi fie o fereastră de lumină.