To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.
Gabriela Moldovan participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Lopatnic, raionul Edineț, Republica Moldova și are 51 ani. Ea publică sub pseudonimul de autor: Gabriela-Gutiera Moldovan. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Dacă dorești să citești o scurtă biografie a ei, descarcă fișierul:
CARAPAC
Autor: Gabriela Gutiera Moldovan
Roua încă nu se luase de dimineață. Fiecare animăluț și gâză dormea în cuibul său, nu și Carapac, cea mai prietenoasă țestoasă din toate timpurile. Acesta, de cu zori, îi aștepta pe toți pe malul lacului, privind cum valurile leagănă nuferii apoi se plesnesc de maluri și bucurându-se de soarele ce abia apărea de după orizont încălzind ușor florile și răspândindu-le mirosul... Totul cum nu se putea mai bine, dar parcă pentru încântare deplină, voia să împartă această priveliște cu ceilalți băștinași. Dintr-o dată, Carapac sări în apă de i-a aruncat valurile și pe pești, și pe broaște pe mal.
—Trezireaaaa! Voi de ce încă dormiți în baltă? Vreți să orăcăi eu în locul vostru?
—Oaaac! Oaac-oac-oac! Ce ai? Ți s-a încălzit carapacea? Noi am cântat aseară de ne doare gâtul, lasă-ne un pic să dormim să ne dregem vocea.
—O să dormiți când îngheață apa, acum trezirea!
Apoi, Carapac a început să scuture fiecare crenguță, fiecare floare, fiecare frunză.
—Trezireaaaa! Acușor, trezirea! Unde ți-e nasul, unde ți-e coada și unde urechile? Că nu pricep în care parte să vorbesc ca să mă auzi. Hai să ne jucăm! Dacă nu te trezești, o să ne jucăm cu tine-n loc de minge.
—Carapaaaac! Eu abia m-am culcat, eu noaptea mă joc, iar ziua dorm. Mai spre seară dacă vrei. Uite că nu-s împotrivă să vă jucați cu mine-n loc de minge, vreau să văd care-i curajosul să mă arunce-n sus.
—Trezirea!
Carapac scutură un fir de mac roșu ce înfrumuseța lunca, iar din floare se ivi albinuța.
—Ce ai Carapac?
—Tu dormi în flori? Eu credeam că în stupi.
—Cine a zis că dorm? Eu muncesc de dimineață, m-am trezit cu mult timp înaintea ta.
—Vrei să de jucăm? întrebă vesel Carapac.
—Doar să-mi adun cantitatea de miere pentru întreaga zi, o duc acasă și o să mă învoiesc de la Regină.
—Să-ți lași și acul acasă, nu cumva din întâmplare să înțepi pe cineva.
—Eu nu înțep pe nimeni, dacă nu sunt amenințată. De ce așa mă privești, nu cumva îți inspir micul dejun?
—Eu nu mănânc insecte. Foarte rău că mă confunzi cu alte țestoase. Ca și albinele, noi suntem de mai multe feluri. Diferite specii se alimentează diferit... sunt țestoase care mănâncă pești, insecte, moluște, dar sunt și erbivore, așa că nu te-aș fi invitat la joacă dacă eram un pericol pentru tine.
—Glumeam! Ne-a spus Regina că locuiești aici de aproape o sută de ani și nu prezinți pericol.
—Cochilicăăă, treziiiiiireaaa!
—Nu striga, că el nu aude. Regina mi-a spus că melcii nu aud, dar asta nu înseamnă că trebuie să nu ne salutăm. Bunele maniere încă nimeni nu le-a anulat. Du-te și bate-n ușă.Atunci când se va zgudui căsuța, el va simți și va ieși afară. Apoi să-i arăți drăguț pe semne și o să te înțeleagă perfect, pentru că au celelalte simțuri bine dezvoltate, îl îndrumă albinuța.
—A, da! El este atât de inteligent și ne înțelegem foarte bine, de asta și uit de fiecare dată că nu aude. Dacă ar fi după mine, aș împărți cu el auzul.Noi avem trei urechi, două în părți și una pe nas.
—Pe bune? Nu știam asta.
—Ei, vezi dacă alergi toată ziua, nici pe cei cu care trăiești în vecinătate nu-i cunoști. Boc! Boc! Boc! Cochilică, hai la joacă!
Cochilică a scos fericit capul din căsuță și s-a bucurat nespus de mult că de dimineață l-au salutat vecini. Restul mesajului l-aînțeles din zâmbetul larg și binevoitor al lui Carapac. A dat din antenuțe că este de acord și porni încet, că avea de mers mult până pe toloacă.
—Carapaaaac! Mișcă-te, că-mi rupi vioara, țipă din iarbă greierașul Viorel.
—M-ai speriat! Aici erai? Și de ce ți-ai lăsat vioara-n iarbă, dar nu cânți? Ori cântă, ori hai la joacă.
—Mai spre seară! Eu am cântat toată noaptea, i-a răspuns somnoros Viorel.
—Scurtcodițăăăă! Hai să ne jucăm! În sfârșit unul treaz, a zis ușurat Carapac.
—Hai! Ce joc vrei? Ar fi mai bine să-i adunăm pe toți și să decidem împreună cum ne jucăm.
—Dar ceilalți încă dorm.
—Da, o parte doarme noaptea, altă parte ziua. Cred că cel mai corect e să așteptăm până seara, când toți au puteri de joacă... până atunci ajunge și Cochilică.
—Hai să-l chemăm și pe bursuc, el mereu stă singur. Poate-l mai înveselim, propuse Carapac.
—El e obsedat de curățenie, veșnic curăță casa, aerisește camerele, iar dacă nu-i reușește să le împrospăteze, construiește altele noi. Ar fi bine să se distreze un pic cu noi.
—Hei,Bursuceeeel! Ieși la joacă! strigă Scurtcodiță aruncând în râu un bulgăre.
—Ce aveți? De ce faceți gălăgie? De ce tulburați și murdăriți apa? Până acum am făcut curat. Când veniți la joacă, așa-i că găsiți locul curat? Cine credeți că trebuie să strângă din urma voastră? Fiți buni și, pe unde mergeți, lăsați cum ați găsit.
—Hai nu mai boscorodi, am venit să te luăm la distracție.
—Pe mine? Dar nu știu să mă joc, a răspuns trist bursucelul.
—Lasă că te învățăm noi, i-a răspuns Scurtcodiță.
Tot umblând lunca în lung și-n lat pentru a-i aduna pe toți la joacă, Carapac observă că soarele începu să coloreze cerul în culori roșu, alb și galben, transformându-l în peisaj ce lăsa să se înțeleagă că a venit și timpul să se întâlnească toți.
După ce s-au adunat într-un cerc, Carapac le-a propus să înainteze fiecare în ce ar vrea să se joace.
— Eu m-aș juca de-a v-ați ascunselea!
—Nu este corect, tu te retragi în carapace și gata, ești ascuns. Și-a expus dezacordul Scurtcodiță. Hai mai bine de-a prinselea!
—Așa tot nu este corect. Știu toți de aici că tu alergi cel mai bine și nu avem cum să te prindem, i-a răspuns Acușor, care abia ajunsese gâfâind.
—Noi zicem să ne întrecem la înot, au orăcăit într-un glas broscuțele.
—Poate ne întrecem cine sapă mai repede? A propus Bursucel.
—Păi, nu suntem la competiții, vrem să ne jucăm împreună, au răspuns buburuzele Bulinica și Pestrițel, care tocmai și-au găsit locul pe o floare, lângă albinuța ce se rezemase de o petală că nu-și mai putea ține echilibrul de la atâta muncă.
— Niciodată nu am plutit pe apă. Oare cum este să fii legănat de valuri? Întrebă Scurtcodiță.
—Eu am o propunere! Pot să vă fac o plimbare, urcați pe mine! zise Carapac.
—Dar o să cădem de pe spatele tău, el este bombat.
—Nu aspectul în sine contează, ci ceea ce-ți poate oferi el. În el și este tot farmecul. Mă întorc pe spate și sunteți în siguranță. Atunci când suntem uniți, nimic nu ne sperie.
—Sunt de acord! a strigat bucuros Bursucel. Eu tot pot să vă plimb pe apă. Haideți să ne împărțim în două echipe. Propun să vină la mine Scurtcodiță, pentru că eu sunt mai mare și el în comparație cu ceilalți este mai greu. Mai încape Viorel, albinuța și buburuzele.
—Perfect! La mine urcă aricelul și încă cine? Cineva lipsește. Aaaaaaa, stai că se apropie și Cochilică. Înnoptează până ne plimbăm noi pe lac.
—Și ce dacă? Nu cumva vă porneați fără noi? Licuricii și-au lustruit ghetuțele și începură să lumineze toată lunca.
—Unu! Doi! Trei! Oaaaac! Broscoii, aliniați pe mal, cu câte o frunză-n mână, au dat start distracției, apoi au sărit în apă. Valurile au început să-i plimbe, clătinându-i exact ca pe bărci.
—Aoleeeu! O să cădem! Strigau toți râzând.
—Cădem, dar măcar nu triști! Strigă greierașul cântând la vioară.
—Cădem toți, dar uniți! Au strigat ceilalți. Toată gașca râdea de la senzațiile pe care le simțeau pentru prima dată. Atâta veselie nu mai văzuse niciodată lunca.S-a rupt și luna pe cer de atâta râs, de a rămas doar secera din ea.
—Bulinicaaaa! Pestrițeel! La culcare!
—Albinuțăă! La culcare!
—Scurtcodițăăă! La culcare!
Rând pe rând au început să-i cheme la culcare părinții pe cei, care dorm noaptea.
—Carapac, mulțumesc mult pentru distracția organizată, pentru prietenia ta și pentru lecțiile de viață pe care ni le dai, au rostit pe rând toți care plecau la culcare. Viorel îi petrecea cu muzică, licuricii le luminau drumul, iar Carapac și-a luat și el rămas bun de la toți:
— Promiteți că veniți și mâine la aceeași oră, nu mă faceți să vă trezesc iar pe toți din somn. Noapte bună! Să visați tot ce vă doriți în realitate! Visele se împlinesc!