To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Gabriela Moldovan participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Lopatnic, raionul Edineț, Republica Moldova și are 51 ani. Ea publică sub pseudonimul de autor: Gabriela-Gutiera Moldovan. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Dacă dorești să citești o scurtă biografie a ei, descarcă fișierul:

Cum se face?

Cum se face, 
Că am evoluat științific și-n cosmos zburăm, comunicăm prin diferite mijloace,  
Dar nu avem timp,
Să ne-ntalnim,  să ne vorbim să ne iertăm, lăsândt totul pentru alt anotimp?
Sau pentru luni,
Că de atunci ținem diete, facem sport și promitem să devenim o țâră mai buni.
Cum se face, 
Că auzim tunetul, ploaia, vecininul de peste trei case cum suflă, cum se întoarce,
Dar nu-i auzim,
Pe cei dragi de alături, plângând, zâmbind în timp ce pe  străini încălzim?
Cum se face,
Că ne dăm toți credincioși, dar pe pământ nu e pace?
Cum se face,
Că vedem cu microscopu-n tulpini cu telescopul în stele,
Dar, nu ne vedem pe noi înșine-n viața asta, sau avem oglinzile rele?


La votare

Azi o cânepă și-un mac
Ne convingeau că sunt de leac:
-Eu o să fiu doar pe colaci
Pe covrigi, pe cozonaci
Și da, nu am gram de nicotină
Pot crește-n oricare grădină.
-Eu tot sunt bun pentru copturi!
Mai mult de-atât, și-n țesături!
Voi face multe pânze moi,
N-o să umblați în funduri goi.
Doar codul penal tăcea, îi asculata și-i aștepta.


Te-am căutat

Te-am căutat prin vise,
Să văd cum ți-a mai mers.
Te-am căutat prin lume, 
Sprerând să te-ntâlnesc.
Te-am căutat prin gânduri.
Să văd de te găsesc.
Apoi prin amintiri,
Să văd de mai trăiesc.
Te-am tot strigat pe nume,
Să văd dacă-mi răspunzi.
M-am adresat la ceruri,
Să văd dacă auzi.
Am pus un tei în poartă,
Știind că tu-l iubești.
Cu flori grădina toată,
Sperând să le privești.
Te-am așteptat o viață,
Ca un supus creștin.
Să-nod firul de ață,
Cu numele Destin.