To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.
Ionuț Turlica-Pascu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Bragadiru, județul Ilfov, România și are 46 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Incipit
La început a fost Întunericul.
Neatomic, nemolecular, nenimic.
Și Întunericul era de la Dumnezeu
Și Întunericul era întru Dumnezeu (în El, la propriu)
Și Dumnezeu era Întunericul, și încă este.
Și Liniștea.
Aiurea, era un rumblet trepidant pe care îl simțeai în oase și-n plămâni, deci nu era chiar liniște. Dar, pentru noi, așa părea. Și era bine-așa.
Dar ce era, de unde, cum? Habar n-aveam.
Și fiindcă ne-a simțit această stare tâmpă, dar ciulită, a zis în sinea Lui:
Să fie-atunci Lumină!
Și Dumnezeu se lovi în frunte cu Ciocanul de Aur, de își făcu chiar pe centru o gaură neagră de toată frumusețea.
Apoi își aplecă capul, curgându-și de acolo un căuș întreg de lavă și miere (da, vulcanii și albinele erau deja în mintea lui), din care își plămădi un ochi incandescent între palme, așa cum faci o perișoară pentru ciorbă.
(Era bun la făcut perișoare, că deja făcuse multe pentru ciorba primordială, dar alea mai mult din praf și gaze condensate. Btw, semănau mai mult cu niște merișoare, că nu erau deloc țuguiate - ca perele).
Luă apoi între degete ochiul nou de foc și-l îndesă bine în orbita triunghiulară din frunte (că așa era capul ciocanului, triunghiular; mai târziu am aflat că asta avea legătură și cu disparițiile alea misterioase din Bermude). Acum putea vedea înăuntru tot ce plăsmuise până atunci.
Cum stăteam noi cu gurile căscate și cu ochii beliți, deodată se porni un vânt care ne luă pe sus ca un ciclon, pe care mai apoi l-am înțeles: fusesem trași pe nas, în Inspirația lui Dumnezeu.
Și iată-ne în Cap.
În centrul materiei cenușii de dinăuntru (era așa de la cenușa vulcanică) levitau, lipite bază-n bază și cu vârfurile sus-jos, două piramide: strălucitorul Hexahedron de Quarț (ăsta era țuguiat bine, chiar dublu-țuguiat). Se înțelege acum de ce era gândit acolo: lumina cea nouă se înfipse drept în el, crezând că dacă e transparent nu-i va crea probleme. Ei bine, nu: în opoziție subtilă, filtrare mai degrabă, totul luă un alt parcurs: refracție, apoi dispersie. În 7: culori, splendori difuze cu miros de flori.
Da, flori: frumoase, mari și mici, și mijlocii, niciuna ofilită. Exact ca noi: în floarea vârstei. Am înțeles conceptul mult mai târziu, după ce-a zis:
Să fie Timp!
Și, cu un bobârnac mental bine țintit, urni în jurul axei sale verticale cristalul refractar și dispersant.
Acum se învârtea încet și sacadat (bing-bang-bing-bang), înfășurându-și ca pe un mosor firul cel colorat de Timp, cu care peste veacuri îi vor fi croșetat cu mii de mâini (ființe nevăzute de noi) târlici, mănuși și un fular, drept consolare că n-a avut și El bunică.
Și era Ritm. Și bpm1 . Dar nu erau accente. Că totul levita, era doar pus pe-un fir de mohair (sau borangic, nu știu, că niciodată n-am știut cum arată ăla).
Și...Zdraaaaang!
Căzu pe gânduri.
Și Hexahedronul cel strălucitor căzu. Din cap direct în inimă, unde se-nfipse pentru totdeauna.
Și noi, la fel. Cădeam, dar într-o gaură de vierme, din care tot ieșeam prin altă parte și iar cădeam. În gaură. O alta...și o alta. Mulți viermi, multe găuri.
Acum, că inima a căpătat un metronom, un puls de tobă mare a-nceput să se audă în timpane: bu-Dum, bu-Dum, repetitiv și tern.
Și a gândit: să fie Sunet!
Și...Diiiing! Un sunet de ciocan bătând o roată de metal (că da, se inventaseră și roata și oțelul, nu doar aurul), apoi un șuier îndelung urmat de unul scurt: pleca în cursă tur (fără retur) Trenul-Cel-Lung, Marfarul Vieții: vagoane colorate, pline cu albine-n hexagoane ceruite și cisterne-vaci, cu lapte și cu miere, trase de un bondar-locomotivă-bou într-o spirală roller-coaster2 , de jos în sus mai lent și-apoi din nou în jos, într-o șurubăreală-accelerată ce săpa prin munți tuneluri și ieșea din nou la suprafață, la fel ca noi - prin găurile viermilor și vremilor.
Masiv și lent, amplificat sub 10Hz, un sunet de chitară bas cu coardă lungă mișca prin rezonanță cuburi de granit (de zici că levitau) și roți de cașcaval. Da, cașcaval din lapte. Că vaci - erau, și oi și capre; ciobanii - încă nu, dar pe atunci era deja Păstorul (cu P mare!).
Urcau spre-o gură de vulcan, unde urmau să fie transformate mai întâi într-un fondue, ca mai apoi (după răcire) să fie materialul preferat de viitorii regi pentru
palate, temnițe și piramide: un super-rezistent Cașcavalit.
Și cum cădeam noi fără sens, dintr-un tunel montan ieși și ne luă pe el Bondarul-Bou. Noi l-am rugat atunci: de poți și vrei, să te oprești (c-avem de luat un avion spre Tel Aviv) la București.
___________________________________________________________________
1 BPM (beat per minute) reprezintă unitatea de măsură pentru ritmul sau tempo-ul unei melodii, indicând numărul de bătăi pe minut.
2 Roller coaster (montagne russe) este o atracție de parc de distracții, constând într-un tren care se deplasează pe un traseu cu pante abrupte și curbe strânse, oferind senzații tari pasagerilor.