To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.
Magdalena Adina Florea participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Otopeni, România și are 51 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Aventuri cu Doamna Cici
A fost odată ca niciodată o fată tânără, frumoasă și tare neprihănită...
Creștea fata noastră ca o floare la fereastră, în curtea părinților ei, într-un sătuc de munte, undeva în mijloc de țară...
Și, pentru că nu îi plăcea de fel locul în care trăia și nici îndeletnicirile oamenilor din acele locuri, fata noastră visa să ajungă mare doamnă la oraș....
Auzise ea că, undeva, în țara sa, există locuri cu case mari și frumoase, cu oameni aleși și doamne care nu fac mai nimic...
Deja se credea și ea o astfel de doamnă – Doamna Cici...
În timp ce fetele de seama ei mergeau la muncile câmpului sau aveau grijă de gospodării, se căsătoreau și creșteau copii, ca toți oamenii de la sat, Doamna Cici avea grijă să își aranjeze părul lung și blond, să nu își rupă vreo unghie, să fie tot timpul parfumată și îmbrăcată în haine alese... că așa sunt doamnele de la oraș...
Iată că, într-o bună zi, un grup de tineri rătăciră drumul și ajunseră în acel sat.
Doamna Cici, când auzi o astfel de întâmplare, se înființă, cât ai zice "pește", în fața acelor tineri și le oferi găzduire peste noapte.
Cum făcu ea, cum nu făcu, îi pică cu tronc unuia dintre ei și a doua zi plecă iute cu el la oraș... ca nu care cumva să se răzgândească tânărul cu pricina și ea să nu mai ajungă mare doamnă.
Așa se face că, nu peste mult timp, se făcu nuntă mare și se duse vestea peste șapte sate că Doamna Cici se mărită cu un mare bogătaș – băiat vestit, venit de la oraș.
Toate bune și frumoase... doar că, Ion, soțul Doamnei Cici, nu era chiar așa de înstărit cum își închipuise ea că sunt oamenii de la oraș. De iubit o iubea și îi făcea toate poftele doamnei sale dar, veniturile nu se ajungeau așa cum ar fi dorit ei...
Așa că, Doamna Cici se văzu nevoită să meargă la lucru...
Dar ce să lucreze, biata de ea? Ce făcuse ea acasă la părinții ei nu prea se potrivea cu ce se cerea la oraș... Și nici prea mare tragere de inimă nu avea...
Tot ce avea Doamna Cici era frumusețea ei... Nu că ar fi fost cine știe ce, dar, ca orice fată crescută la țară și puțin îngrijită, reușea să întoarcă ceva capete pe stradă și să îl facă pe Ion mândru și ușor gelos cu o astfel de soție.
Astfel, bietul Ion începu să caute "servici" pentru doamna lui.
Și cum Doamna Cici se născuse cu o fărâmă de noroc, mai mult decât alții, iacă se ivi și postul potrivit pentru ea... Așa ajunse Doamna Cici să își găsească un loc de muncă, un fel de băgător de seamă, la Centrul de Calcul din acel oraș.
Nu vă puteți imagina câtă importantă își dădea, biata doamnă... De parcă fără ea nu ar fi putut funcționa nimic pe lumea asta...
Nici nu apucase să își depună actele de angajare și deja știau cele șapte sate că Doamna Cici este un fel de director al celui mai mare Institut de Calcul din lume...
Cu așa "povară" pe umeri, păși Doamna Cici, în prima ei zi de lucru, pe poarta Institutului.
Era o zi foarte importantă. Tot ce avea de făcut în acea zi, ca proaspăt angajat, era să meargă la cabinetul medicului și să își facă controlul medical.
Era o zi de iarnă.
Doamna Cici se pregătise temeinic pentru această primă sarcină de serviciu. Își cumpărase haine noi, mersese la coafor, la manichiură, pedichiură, cosmetică... Făcuse tot ce credea ea că trebuie să facă o mare doamnă de la oraș. Era tare mândră de ea.
Astfel ajunse la cabinetul medicului.
Acolo fu nevoită să își aștepte rândul alături de alți proaspăt angajați. Așteptă sfioasă într-un colț, că doar era, totuși, o fată crescută la țară și, când îi veni rândul, intră în cabinet!
Medicul, un bărbat ce se apropia de vârsta pensionării, era cufundat într-un teanc de hârtii. Îi făcu semn să ia loc pe un scaun din apropiere și îi spuse să se facă comodă.
- Dezbracă-te și ia loc!
Auzind aceasta, Doamna Gigi, se dezbracă, de tot ce avea și, nevăzând scaunul indicat, se așeză pe patul de consultații...
Medicul, cufundat în hârtii, zăbovi ceva timp printre dosare, timp în care doamna noastră începu să înghețe...
Într-un târziu medicul se apropie de ea, îi luă tensiunea și se cufundă din nou în dosarele lui. După ce completă datele măsurate chemă în cabinet următoarea persoană. Aceasta își dădu paltonul jos și luă loc pe scaunul indicat. Medicul îi luă tensiunea și completă datele în dosar... Apoi chemă alt angajat... Și tot așa până ce se termină programul de lucru. Când se pregătea să plece din cabinet, obosit și îngândurat, dădu cu ochii de Doamna Cici, care stătea întinsă pe patul de consultații încremenită de frig.
Atunci, nedumerit o întrebă:
- Da cu dumneata ce este aici?
Doamna Cici, printre două clănțănituri din dinți, îi spuse:
- Păi, mi-ați spus să mă dezbrac și să mă așez...
Medicul se uită la ea, se uită la dosarele lui, iar se uită la ea, se uită la scaunul din fața biroului, se mai uită la ea, se uită la hainele ei așezate pe marginea patului și perplex își lipește o palmă peste frunte și îngână:
- De când sunt eu doctor aici, și mai am puțin și ies la pensie, arătare ca tine nu am văzut!... Eu ți-am spus să te dezbraci de paltonul pe care îl aveai pe tine și să te așezi pe scaun ca să nu stai în picioare... Trebuia să îți iau tensiunea și să îți completez dosarul... Nu să stai toată ziua dezbrăcată și întinsă la mine în cabinet!!! Mare mai este grădina Domnului! Pune mana și te îmbracă!
Doamna Cici se uita la bietul om și după ce se îmbracă, cu un zâmbet inocent pe față, întreabă:
- Atât?
Bietul medic, când auzi ce îi iese din gură, începu să își smulgă parul din cap și să vorbească singur:
- Dar ce vrei altceva? Să ...
Și plecă trântind ușa, lăsând-o pe Doamna Cici nedumerită în cabinet.
Stete ea ce stete acolo neînțelegând mai nimic și, când văzu că se lăsase întunericul, obosită și înghețată după o astfel de zi, plecă acasă!
Nici în ziua de azi nu a înțeles de ce bietul medic i-a luat doar tensiunea...
Dar să nu vă închipuiți că aceasta este singura aventură din viața Doamnei Cici.
Nu! Nu! Mai sunt și altele, care mai de care mai cu sare și piper!...
©️ Adina Florea
***