To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.
Elena-Cristina Andreescu, Poezie, Grupa IV participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din București, România și are 43 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
CULOAREA
De complezență, nimic nu are farmec.
Din neștiință, numai fluturii pot zbura deasupra aurei spirale fără lacrimi adânci.
Dezmierdate vise tac în amarul câmpului vesel,
Tăgăduite curele se apropie de viespea ironică a vestalelor sure.
Vrajba nu coase adesea versantul cu aripi de iarnă,
Bătrâne tenebre lăuntric sporesc prin inima lunii,
Pătrunse de ierburi ciocnite de sticlă.
Veșnicia agale mărește inerta culoare,
Totul e gramul de lupte acerbe.
De ce să fiu apa ce curge în pietre, când pot să fiu piatra din vatra călită?
Pătrunde- mi în zborul păgânei sărate
Și luptă în brațe rombul curtat de carouri
În galben, negru și alb.
Tu… alege sângele vieții mele,
Culoarea…
CLIPA
Un os am ros adesea,
Citind în zări nebune,
Deșarte și stăpâne.
Iubirea… nu există,
Un nod inexistent,
În surlele dreptății,
Venin am tot primit.
În schimb, am dăruit din milă...
Vorbesc… în lunga viață
Ce- mi eclipsează trenul
Cusut cu mii de ace.
Urăsc în straniu scâncet
Năpasta cu comori,
Și pierd esența sticlei
În care- am adunat valori.
Privește- mă aparte,
Nu mă lăsa să mor,
De robul biruinței,
În care mă cobor.
Urcușul tău agale și indecis știrbește
O clipă, din timp uitată, pe raftul de la grindă.
LACRIMA DIN CER
Plâns pribeag desfund în soare,
Vechi și nou înșurubez,
Flăcări, ramuri și amaruri
trec pe strada cu nămeți.
Și în drumul ăsta searbăd,
Ploaia cerne- n valuri grele,
Toarce neted în dughene,
e o mare de zăbrele,
Nebunie pe altar.