Viorica Triculescu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Odense, Danemarca și are 62 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Promisiune
M-am întâlnit azi noapte,
în vis,
cu mine.
Voiam să înțeleg,
dar m-am închis
în spatele a mii de chipuri.
Ce vrei tu, femeie?
le-am întrebat pe toate.
Șoptit în cor
mi s-a răspuns:
Nu știu.
M-am întâlnit azi noapte,
în vis,
cu mine.
Dar n-am știut că-s eu.
Eram,
dar nu eram.
Plângeam,
dar parcă n-aș fi plâns.
Și m-am trezit...
sub plăpumi de tristețe.
Și n-aș fi plâns,
dar am plâns.
Aș vrea s-adorm la loc,
să mă-ntâlnesc din nou
cu mine
doar ca să-mi spun:
Te vei trezi.
Redescoperire
Mânuțe se agață strâns de un deget
și timpul face cuib în palma mea.
Cuvinte inventate
și tropăit de pași mărunți,
în buzunare, pietricele, scoici
și două raze de lumină.
Casa întreagă se reclădește
din amintiri care vor fi.
Când râd, ferestre se deschid
în ziduri care nu mai sunt,
iar când adorm la pieptul meu,
anii își uită drumul către mine.
Am un tic-tac în piept acum —
măsoară binecuvântări, nu clipe.
Cu ei învăț din nou să merg
și lumea s-o descopăr.
Sunt bunică.
Sub cruce, leagăn gol
Ai coborât de pe cruce
și te-ai înălțat la ceruri.
Noi am rămas în urmă,
jos, în tină.
Ne-ai uitat?
Ai venit în mijlocul nostru
și ne-ai vorbit de iubire.
Am încercat s-o învățăm,
apoi te-am răstignit.
Ai murit pentru noi.
Acum
noi omorâm copii
în numele tău.
„Ei nu te cunosc.
Ei sunt păgâni.
Ei sunt altfel.”
Sunt doar
numere de ținte lovite.
Nu-ți cer să vii din nou —
ți-aș înțelege teama.
Dar uită-te înapoi.
Îmbrățișează-ți mama
și mergi la Tatăl.
Spune-i atâta doar:
Izbăvește-i, Doamne,
de ei înșiși —
căci liniștea
a început să sune
a leagăn gol.