To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.
Alina Negru participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Bacău, România și are 45 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Cine sunt?
Boabele nemărginirii zac pe masă.
De-atât al lor preaplin am amețit.
Mă simt de parc-aș fi intrat în transă
Și nu mai știu cu ce am fost menit.
Mă-ntreb care mi-a fost odată rostul
Prin al desișului destin,
Dar tot ce văd în urmă-i hăul,
Loc de popas pentru necaz și chin.
Și chiar de-aș accepta dezmărginirea,
În pâlcul vieții care mi-a fost dat.
Tot n-aș putea să-mi înțeleg menirea,
Purtându-mi pururi sufletul plecat.
Mântuire
Din grota sufletului ți-am cules nectarul,
Ce plin de dezrobiri te-a fost cuprins
Și ți-am adus din cer paharul,
Îngreunat de miere și venin.
Tu nu ai vrut nicicum să te apropii,
Din el o sorbitură să înghiți.
Țineai în mână boabele de rodii,
Culese de prin tufele cu zimți.
De aceea, eu am început să tremur,
Știind că vamă n-ai cum s-o plătești.
Ai fost și vei rămâne-n veci tot singur,
Din taina vieții încercând în gol să tălmăcești.
Suflet, gând și cuvânt
Hoinărind prin hotarele sufletului,
Am găsit locuri tainice și pitorești.
De-aș fi putut să ți le dezvălui,
Te-ar fi târât prin zone de povești.
Și-ai fi simțit și tu atunci tumultul,
Desprins din vifor, cer și depărtări.
Că tot ce ne rămâne e doar gândul
De-a deveni cândva nemuritori.
Noi doi am da o dungă aurită
Acestei lumi nedrept opacizată
Și-am înțelege pe deplin cuvântul
Ce stoarce din rărunchi
ideea, gândul.