To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.
Maria Iosana Ghilea participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Sântana, județul Arad, România și are 15 ani. Ea este îndrumată de doamna Prof. Diana Blindu, la Clubul Copiilor Sântana. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
Pereți pictați
Mă uit la clepsidrele sparte din camera ta
Tu, un ciob amărât,amintiri pictezi pe pereți.
Urmele vaste ce timpul va cerceta
Caută portale descoperite de mari profeți.
Odinioară erai tu, nisipul scurs de prezent.
Trecutul te apasă pe ploape să le închizi
Nu, nu mai primești răgaz vreun moment
Ca tainele cerești să le mai schimbi.
Boltele plouate sunt ca visele tale
Și poate într-o zi nu le mai revezi.
Dansul tău ce mă absoarbe cu orele
Lăcrimând, se spulberă din nou pe pereți.
Unde ai plecat,tu,călătorule orbit de soartă,
Timpul tu îndrăznești să îl confrunți?
Ai uitat tu oare că timpul nu iartă niciodată
Și că ceasuri vechi tu n-o să mai afunzi?
Și ai uitat,tu, trecutul vieţii mele
Că acum, timpul a trecut, și m-am schimbat?
Nu mai ești o parte din amintirile grele
Ce timpul le-a șters și ochii i-au fermecat!
Tinerețea mea se scurge între palme,
Eu râd, blocată între ceasuri
Lacrimile mele se afund între arame,
Iar tu privești tristețea dintre veacuri.
Și poate acum e prea târziu
Într-adevăr e ultima seară
Și totuși, văd lumina unui cer pustiu
Și sufletul meu cum o să dispară!
Timpul, ceva de neexplicat pentru noi
Ne obligă să ne pictăm pereții vieții
Căci numai când bătrâni vom fi
Ne va arăta cum trebuiau pictați pereții.
Dans nesfârșit
Îmi e frică să fug în noaptea înstelată
Când niciun supsin nu trece neascultat ,
Plâng fără oprire, dar dintr-o dată
Ceasul ticăie, sunet necontrolat.
Secundele trecute,a mea muzică
Fac salturi de viață pe cărămizile ude
Simt cum în vene îmi curge o clepsidră
Ce în veacuri e plină de cioburi mărunte .
Timpul, un mister adânc,
În el se ascund taine și vise,
Și tare frică îmi e să mă frâng
În călătorii prin spații infinite.
Când ajungem la capătul străzii amărâte
Ne trezim, apoi regretam
Timpul a zburat în alte povești pierdute
Și ne-a lăsat aici să cugetăm.
Nu, nu se întoarce, dansează toate,
Iar drumul nostru se sfârșește acum.
Pot să încerci să mergi mai departe,
Dar nu vei mai primi alt drum.
Timpul etern mereu va evolua
În dimensiuni și portale de destine,
Însă călătorii, lumi noi nu pot crea,
Pentru că timpul e singurul creator de suspine.
Bucuria
Când din tristețe, plângem câteodată,
În căutarea fericirii,noi toți suntem uniți
Dar dacă cauți, în suflet se arată
Fericirea de a iubi și de a fi iubiți!
Căci viața e nedreaptă, dar e o bucurie
Când sufletul îți e împăcat și fericit
Acest lucru e o mare bogăție
Este rar dar deosebit!
Un suflet liber, plin de pace
Lumină la ochi, dar sfânt
Fi fericit omule că ai sănătate,
Ai mâncare și cuvânt!
Să fi fericit, asta soarta dorește
Să ai amintiri cu bucurie
Și când bătrânețea se grăbește
Să îți aminești de viață cu mare veselie.
Cât suntem aici, pe pământ
Și cu blândețe și speranță privim la iubire
Acesta este al nostru sfânt legământ
Ca bucuria să nu fie doar o trăire.