To read the creation of Maria Iosana Ghilea, request a translation by clicking the “Translate” button.
Maria Iosana Ghilea participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Sântana, Jud. Arad, Romania și are 13 ani. Ea este îndrumată de Prof. Diana Blîndu, la Clubul Copiilor Sântana. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Oda ploii pierdute Fugi în străzi părăsite,senine și tăcute Cum ai vrut să faci ,dar n-ai putut În roua serii scurgând lacrimi mărunte Ai căzut. Și ploaia senilă de pe stradă te cheamă Tu fugi când sufetu-ți urlă a neplăcere În tine arde sufletul cu teamă E tăcere. De ce te oprești în drum din nou Să te uiți în ochii mei plângând Cum și ochii mei în ploaie stau Roua pictând. De ce îmi rupi mai tare dorul Și viața ce ne urmărește greu În mintea mea se află coridorul În care sunt eu. Iar acum că strada-i liniștită Nici sufletul de război nu tace Să mai iubesc sunt prea obosită Că nu-i pace! Iar acum că strada-i liniștită Nici sufletul de război nu tace Să mai iubesc sunt prea obosită Că nu-i pace! Fiind băiet, păduri cutreierai Eminescu Fiind băiet, păduri cutreierai Și ne vedeai ades lângă izvor, De ne scriai gânduri din rai Ca să auzi cum apa sună încetișor! Poezii gândeai strofă cu strofă Și al tău talent ,gând suspinător Astfel ades ,tu nopți întregi ai stat Până ce dorul de valuri te-a luat! Răsărind luna,inspirația bate-n față Sclipire de basme vedeai adormit Din veșminte de aur ,ridicate în ceață Tânăr Eminescu, om uluit, Un buciuc îți cântă ție cu dulceață Se apropie pasiunea ta...e aproape Și în înaltul cerului ai văzut, Reflexia Luceafărului tăcut! Ramurile Teiului ți le deschide Văzând ochii tăi, o tânără aleasă Din poeziile tale curgeau vise Era inspirația ta,tânăra craiasă Și versul tău,și taina ta închisă Ca-n rimă încet pe frunze pasă Era viața ta,al tău viitor De scriitorul din tine ne este dor Poezia ta, privire frumoasă Crăiasa îți zâmbea, emoția ta Era un înger blând cu față radioasă Era o clonă,o clonă a ta Iar simțul ei, privirea ta ca mătasea Era ca al tău, puteai vedea Că ești un scriitor de aur fin, Și că ești de aplaudat ,deplin! Timpul Timpul...e o iluzie ce irosim De multe ori viața-i prea scurtă Dar ce facem noi...cum o trăim? Timpul nu are milă ,doar ascultă! Dacă timpul ne vindecă de răni Atunci de ce la gât purtăm tot timpul... Doar ceasuri date înapoi Se află ascunsă frica și gânditul! Timpul face tot viitorul Dar trecutul îl irosește În căi secrete se ascunde privitorul Fie dacă omul vrea,fie de dorește! El ne aparține,e omenirea noastră Refuz să văd cum ușile închide Timpul e clar ca aripa albastră Și viața ca focul ne-o aprinde! Vreau ca azi timpul să treacă Mâine să îl opresc în loc Și luna,soarele și cerul să tacă Că timpul nu e nimic...e tot!