To read the creation of Maria Iosana Ghilea, request a translation by clicking the “Translate” button.

Maria Iosana Ghilea participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Sântana, Jud. Arad, Romania și are 13 ani. Ea este îndrumată de Prof. Diana Blîndu, la Clubul Copiilor Sântana. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

                     Oda ploii pierdute

Fugi în străzi părăsite,senine și tăcute 
Cum ai vrut să faci ,dar n-ai putut 
În roua serii scurgând lacrimi mărunte 
Ai căzut. 

Și ploaia senilă de pe stradă te cheamă 
Tu fugi când sufetu-ți urlă a neplăcere 
În tine arde sufletul cu teamă 
E tăcere. 

De ce te oprești în drum din nou
Să te uiți în ochii mei plângând 
Cum și ochii mei în ploaie stau
Roua pictând. 

De ce îmi rupi mai tare dorul
Și viața ce ne urmărește greu 
În mintea mea se află coridorul
În care sunt eu. 

Iar acum că strada-i liniștită 
Nici sufletul de război nu tace 
Să mai iubesc sunt prea obosită
Că nu-i pace!

Iar acum că strada-i liniștită
 Nici sufletul de război nu tace
 Să mai iubesc sunt prea obosită
 Că nu-i pace!


          Fiind băiet, păduri cutreierai Eminescu

Fiind băiet, păduri cutreierai
Și ne vedeai ades lângă izvor,
De ne scriai gânduri din rai
Ca să auzi cum apa sună încetișor!
Poezii gândeai strofă cu strofă
Și al tău talent ,gând suspinător 
Astfel ades ,tu nopți întregi ai stat 
Până ce dorul de valuri te-a luat!

Răsărind luna,inspirația bate-n față 
Sclipire de basme vedeai adormit 
Din veșminte de aur ,ridicate în ceață
Tânăr Eminescu, om uluit,
Un buciuc îți cântă ție cu dulceață 
Se apropie pasiunea ta...e aproape 
Și în înaltul cerului ai văzut,
Reflexia Luceafărului tăcut!

Ramurile Teiului ți le deschide 
Văzând ochii tăi, o tânără aleasă
Din poeziile tale curgeau vise 
Era inspirația ta,tânăra craiasă 
Și versul tău,și taina ta închisă 
Ca-n rimă încet pe frunze pasă
Era viața ta,al tău viitor
De scriitorul din tine ne este dor 

Poezia ta, privire frumoasă
Crăiasa îți zâmbea, emoția ta 
Era un înger blând cu față radioasă 
Era o clonă,o clonă a ta
Iar simțul ei, privirea ta ca mătasea 
Era ca al tău, puteai vedea
Că ești un scriitor de aur fin,
Și că ești de aplaudat ,deplin!



                     Timpul

Timpul...e o iluzie ce irosim
De multe ori viața-i prea scurtă 
Dar ce facem noi...cum o trăim?
Timpul nu are milă ,doar ascultă! 

Dacă timpul ne vindecă de răni
Atunci de ce la gât purtăm tot timpul...
Doar ceasuri date înapoi 
Se află ascunsă frica și gânditul! 

Timpul face tot viitorul 
Dar trecutul îl irosește
În căi secrete se ascunde privitorul
Fie dacă omul vrea,fie de dorește! 

El ne aparține,e omenirea noastră
Refuz să văd cum ușile închide
Timpul e clar ca aripa albastră 
Și viața ca focul ne-o aprinde! 

Vreau ca azi timpul să treacă
Mâine să îl opresc în loc 
Și luna,soarele și cerul să tacă
Că timpul nu e nimic...e tot!