Concours de prose

Maria Iosana Ghilea, Proză Scurtă, Grupa I

To read the creation of Maria Iosana Ghilea, request a translation by clicking the “Translate” button.

Maria Iosana Ghilea participă la Secțiunea „Proză Scurtă” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Sântana, Jud. Arad, Romania și are 13 ani. Ea este îndrumată de Prof. Diana Blîndu, la Clubul Copiilor Sântana. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Diploma
                                     Îmi lipsești, copilărie!

         Copilăria este cea mai frumoasă parte a vieții.
          E locul unde ne naștem, unde creștem,ne maturizăm, începem să gândim liber și să ne facem propria familie.
           Dorința mea cea mai mare este să-mi reiau copilăria.
           Chiar și acum îmi amintesc când voiam să cresc, să devin mare, să cunosc tot mai multe, să încerc orice, să fiu apreciată și să ajut toți oamenii...iar acum că am ajuns să fac toate acestea,ba chiar mai multe, îmi doresc să fiu din nou copil ,să nu am griji și să mă pot juca.
             În adâncul sufletului meu, visez.. Dar de ce?
             Oare de ce vreau să renunț la tot ce am realizat, doar pentru copilărie?
              E simplu....e magie!
              Da, e magie!
              Magia făcută din zâmbete de copii ,amestecate cu minunatul praf de zână, și imaginația unui spiriduș.
              Dar cred că nimeni din toată lumea nu povestește despre această magie.
               Ei bine,eu am trecut prin o mulțime de aventuri.
               Am avut ocazia să râd alături de Scufița Roșie ,să beau ceai cu Rapunzel, să fac plăcinte cu Cei Trei Purceluși ,dar regret ....
               Regret că m-am lăsat dusă de valuri ,până când am uitat... Am uitat de magia cărților!
                Descoperind o nouă lume.Lumea jocurilor video, care au început să îmi placă.
                Copilăria mi-a amintit că nu mai e mult și am să cresc.
                Îmi scriam dedicații pentru copilărie, ca să memorez cele mai frumoase amintiri și sentimente.
                Versurile pline de bucurie îmi încălzeau sufletul,și formau poezii.

Îmi place enorm
Să mă plimb prin copilăria mea
Și mi-ar plăcea să zbor 
Prin amintirile ce mi-au adus fericirea!

Copilăria-acolo mi-am lăsat 
Multe vise minunate
Iar atunci când le-am alungat 
Am răscolit amintirile adorate!

Devotamentul fals cu care joci
Pe scena inocenței ce o invoci 
Mă farmeci să fiu tot mai aproape 
Dar pentru mine,ești prea departe!

Copilăria mi-a închis ușa din privire
Mi-a spus să zbor fără dezamăgire 
Dar tăcerea s-a lăsat ca o lumină de veghe
Iar povestea este veche...

Copiii sunt ca fluturii
Care zboară în amurg 
Unii se înalță mai sus ca alții
Iar amintirile se scurg...

Însă fiecare zboară 
Cât de bine poate 
Deci să nu-i compari când coboară 
Chiar dacă vântul îi abate!

Singură stau și singură am fost 
Așa se face în sensul cu miros
De viorele,astfel pentru eternitate 
Necitită,precum o carte!

Viața e adevăratul sens, 
Ce mi-a adus armonie
În a jocului consens
Îți mulțumesc copilărie!

Cu lacrimi nu vreau să te uit
Tu faci parte din mine
Iar când sufletul mi-a fost chinuit, 
Copilăria m-a făcut bine!

Sentimentele ard ca făcliile
Dar bucuria îmi surâde 
Când sunt alături de familie
Copilăria din mine râde!

          După acestă experiență, am început să îmi scriu sentimentele în cărți ,numite "jurnale"
           Am început să desenez prietenii imaginari din cretă, care cu un suflu deveneau reali!
           Am început să mă joc cu jucăriile, asemenea unui teatru de păpuși ,și totul doar ca să am amintiri.
           Amintirile mele din copilărie.
          Dar totuși ,ce reprezintă copilăria?
           Înseamnă mult mai mult decât o lume roz ,în care nu ne îngrijorăm din nimic și poate și mâncam dulciuri din abundență .
            Ea înseamnă mult mai mult, e o lume a noastră și în care învățăm să fim liberi și să ne  aventurăm în lumea cărților. 
            Lectura din viața noastră este unul dintre cele mai plăcute lucruri.
            Am realizat că am pierdut tot, dar asta nu înseamnă că nu mai pot gândi ca un copil.
            Viața e lungă și obositoare, însă copilăria ne ajută să trecem peste orice obstacol.
            Și asta am învățat doar de la ea, iar acum vreau să îți spun ...
            Doar profită de copilărie, căci ea este salvatoare noastră, și nu renunță niciodată la noi!