To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Alexandra Ardeleanu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Dărmănești, județul Suceava, România și are 14 ani. Este îndrumată de doamna Prof. Gabriela Fodor, la Liceul Tehnologic Dărmănești. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Neuroni oglindă

Am început să-ți semăn și te-ai speriat,
Te-ai văzut în oglindă, Hypnos, te-am desființat!

Realitatea noastră nu era saturată
Că ți-am copiat varianta torturată,
,,Oamenii pe care îi întâlnim ne sunt oglinzi”
Zi-mi atunci, de ce n-ai reușit să mă cuprinzi?

Eu nu eram reală, iluzie de alter ego
Pliere în stil cameleonic, îți eram placebo
Atunci te-ai dat Thanatos, înaripatul pierdut
Și te-am urmat circumvolut și precaut.

Am stat suficient în carantină,
Acum pot să mă văd,
Din nu,
În oglindă. 


Casa de păpuși

Plimbându-mă în castelul părăsit al minții mele,
am găsit o casă de păpuși, toate cu expresii rele,
într-o cameră distrusă, pășesc stingherită:
Oare vreuna din păpuși, a fost vreodată fericită?
În părul lor, odată aranjat perfect,
și-n ochii lor, odată colorați în tonuri vii - 
se vede acum ruina fiecărei zi...
oglindirea speranțelor pierdute...
Bastet, Sobek, Sekhmet

mii și mii.

Încerc să aranjez dezastrul, să fie ca la început,
însă nu voi reuși niciodată.
Mereu va rămâne ceva ce m-a durut,
așa că am lăsat în urmă o casă de păpuși dărâmată.

Și nu mă voi întoarce,
Anubis, 
Osiris, 
Sokar,
chiar dacă în astă viață nu voi mai avea 
un adversar 
literar 
saidecar

Și multă pace.


Semințe de nebuni

Hai să plantăm semințe de alun,
Să facem din planeta asta glastră,
Să zică lumea că suntem nebuni.
Nebuni sunt ei că nu știu lumea noastră.

Când crește-vor cu crengile spre cer,
Împodobiți de-un falnic curcubeu,
Ca pe-o bunică stând la poartă, sper,
Să-l strândă-n brațe și pe Dumnezeu.

Te rog, plantează-n vale cu surâs...
Să înfloreasc-a zâmbet lumea toată,
Și fă-ți din pleoapă clipă de apus...
Să te admir odată și înc-o dată...

Să nu uiți să plantezi și flori de grai,
Ca să se umple tot a poezie,
Să-mi țipe pieptul ,,vai” în luna mai,
De lumea noastră plină de-armonie.

Am să plantez și eu semințe de mohor,
Cu fiecare pas ce-mi intră-n humă,
Ca-n luna lui, trecut să înflorească dor,
De tine și de pielea ta cea brumă.

Înconjurați de ziduri de alun,
Haide, să facem din planeta asta glastră!
Să zică lumea că suntem nebuni
Și la final, ..., să ne plantăm în lumea noastră.