To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Andreea-Natalia Radu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Sibiu, România și are 18 ani. Ea este elevă la Colegiul Național Pedagogic ,,Andrei Șaguna” Sibiu. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Jocul timpului

Uite! Ce suflet de copil...
Cât de bucuros este,
Și cum se lasă purtat de val.

Uite! Ce floare minunată...
Zace acolo, singură,
Uitată la margine de drum.

Uite! Copilul a crescut...
A dat uitării bucuria,
Dar gându-i este tot la trecut.

Uite! Nici floarea nu mai trăiește...
I-a mai rămas doar rădăcina,
Urmând ca totul să o ia de la început.


Aproape

Aproape că te-am uitat,
Și am reușit să mă vindec.
Aproape că m-am crezut,
Dar încă te port în suflet.

Aproape că m-ai observat, 
Fără să dai măcar un semn. 
Aproape că timpul ne-ar fi ajutat, 
Însă gestul ar fi fost nedemn. 

Aproape că m-ai iubit, 
Fără să știi cum se face. 
Aproape că am murit, 
Și-am ales să îți dau pace.


S-a stins și ultima speranță

Ca într-un film de groază s-a întâmplat totul.
Atât de multă agitație în jur...
Nu înțelegeam ce se întâmplă, 
Medici și asistente fugeau și strigau,
Mi-era teamă de ce urma să se întâmple,
Nu știam și nu puteam să fac ceva.
Sirene și lumini... părea a fi sfârșitul.
La capătul holului, în mine, un copil, plângea...
,,Vă rog să o faceți bine, este mama mea!”

Deodată, spitalul se umple de flori,
Deschizând ușa spre-o nouă viață. 
Urlete se aud în ecou,
S-a stins și ultima speranță...