To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Carmen Muntenița participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Smulți, județul Galați, România și are 44 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Moto: „Prin vâltoarea pasiunii, să sculptăm  versuri ale iubirii, în care fiecare cuvânt să fie o notă a unei simfonii divine, iar fiecare atingere să fie o rimă ce aprinde flăcări în inimile noastre."

Sfaturile unui gând

Înot printre ani
încercând să găsesc o cale
către ziua de ieri.
Îmi prind visurile 
în mrejele unui mâine nedefinit.
O amintire din trecutul îndepărtat
mă cuprinde cu putere de mână.
Ar vrea să mă strecoare
în grădina mirifică a lui „Ieri”.
O iubire ce și-a găsit împlinirea
îmi mângâie inima
îndemnând-o să iubească din nou.
O deziluzie îmi smucește gândurile,
îmi insultă iubirile din trecut.
Privesc absentă la circul din mintea mea.
Un gând firav, timid,
se ascunde după un val de iubire
ce caută să-mi inunde sufletul.
Îi zâmbesc ștrengărește
pentru a-l încuraja.
Mă privește cu neîncredere,
dar nu se ferește din calea mea.
Îmi trimite idei, speranțe,
imagini ale unei posibile iubiri.
Îl cert fără convingere,
căci știu că sunt o „victimă” sigură.
Mă lasă să țip,
să îl dojenesc,
să îl resping,
știind că deja îl iubesc.
Îi cer să îmi mărturisească
cărui iubit o să mă dăruiască.
Mă cuprinde cu drag 
și mă povățuiește
să aștept, cu răbdare, în prag
până ce iubirea mă găsește.


Mi-a fost hărăzit

Mi-a fost hărăzit
să alerg pe câmpul sufletului tău.
Am alergat fără încetare
încercând să aflu
locul miraculos în care
sălășluiește iubirea ta pentru mine.
Mi-am zgâriat numele
pe fiecare gând al tău
ce mi-a ieșit în cale.
Mi-am scris iubirea
pe fiecare vis al tău.
Ți-am mărturisit în șoaptă
cât de mult te iubesc
sperând că îți vei accepta sentimentele,
că vei recunoaște că mă iubești
fără să pătezi iubirea noastră
cu vorbe nechibzuite
dictate de o lume nebună
în care dragostea e doar un vis.
Mi-am zdrelit tălpile
în miriștea ta de îndoieli
încercând să găsesc
mângâierea unui câmp de încredere.
Am poposit, obosită,
într-o poiană ascunsă a sufletului tău.
Ți-am auzit gândurile sfătuindu-se.
Unele mă voiau lângă ele,
altele voiau să mă alunge.
Am continuat să-ți străbat mintea.
Am descoperit cât de mult mă iubești.
Ți-am dezmierdat iubirea,
am scăldat-o în lacrimile mele fierbinți
pentru a simți că vreau
să fiu stăpâna sufletului tău
pentru totdeauna.
Mi-ai sărutat gândurile.
Am simțit că ești al meu pentru totdeauna.


Mi-am vizitat inima

Mi-am vizitat inima
Sperând să aflu ce o supără,
Dorind a o anima,
A se simți din nou tânără.
M-a ignorat o vreme,
Plângând, refugiată în lumea ei,
Apoi a dat semne c-ar vrea să mă cheme
Pentru a afla cauza problemei.
M-am apropiat stângace,
Încercând să nu o ating.
Am reușit a mă preface
Că nu vreau să o conving
Să-mi fie confidentă,
Deși gândurile mele galopează
Pe-o idee neconcludentă
Ce sentimentele-i întruchipează.
Surâzând, oarecum absentă,
Mi-a mângâiat mintea
Și i-a șoptit, inocentă,
Încercându-i istețimea:
„N-am încetat să te iubesc,
Deși de multe ori nu-ți vorbesc!
Nu încerc să te înrobesc!
Vreau cu ardoare să trăiesc
Sentimente intense,
Emoții cât mai dense!
Vino în lumea mea!
Acceptă-ți temerea
Că nu-mi ești pe plac,
Că nu vei putea înțelege ce fac!”
Mi-am simțit mintea răvășită,
Simțindu-se depășită,
De-așa declarație sinceră
Mărturisită de inima-mi ce suferă.
Voi învăța să accept
Că ideile trebuie să mi le îndrept
Către binele meu și-al ei,
Să înlătur orice închipuire fără temei.