Concurs de Poezie

Cezara Zamfir, Poezie, Grupa III

To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Cezara Zamfir participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din București, România și are 21 ani. Este studentă la Universitatea de Muzică București. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.


Mango

Văd un cer colorat, în esența celui mai copt și mai zemos mango, din grădina de rodii. Felii de un portocaliu oriental, cu textură de carne fiartă. Sângeriu la top și felii subțiri de mango la bază și centru.
Se înserează iar mangoul este devorat, cu rapiditate anilor, de linia orizontului, felie cu felie.
S-a înserat de tot; a rămas doar un sâmbure de mango pe o frunză verde crud și miresmele unui destin frugal.
Mango



Rolul de filozof

Cuvintele unui pianist, pictor, scriitor ori mercenar, doar ei mă pot înfiora!
E demn de rolul de filozof doar cel care și-a folosit mâinile și inima, nu doar vorbele.
Pene albe prinse în ace de rochii înnobilate, un șirag de perle pătate în sângele a zeci ce s-au scufundat după ele.
E adevarat!

Cum a pictat van Rijn o floare sau a ascuțit un topor! Ieri, azi și mâine, tot ce poartă greutate în ochii mei e materializarea ideilor lui, iar dacă vărs lacrimi zâmbind, să știi, dragă Ceasornicarule că ți-ai câstigat rolul cu mănuși de plumb al filozofului.

-Dar nu trebuie să mă asculți pe mine,
Tu poți vedea dincolo de vorbele unui trecător, trecătorul cu o țigară după ureche, acum stai să o aprind.


[ Locul imaginației: benzinărie]


Jocul bănuțului de aur

In mijlocul vârstei mijlocii, se află perioada, când „monumentul unei flori”devine opac pe ochii lăptoși. Un atentat la frumusețea sublimă, ce trece neobservată pe sub gene.
Apoi, primii și ultimii ani de viață cunoști deja cele mai multe „artefacte”, dar nu mai ai capacitatea de a le comunica;
Limba ascuțită ți-a fost tăiată!

În mijlocul vârstei pare că știm multe pentru că am învățat să comunicăm până la un nivel mediu de înțelegere.
Spirit, toți avem unul; însă sunt luați în seama, cel mai mult, cei cu un corp capabil să își expună sufletul la noi contexte de trăiri


Totul a început astfel.
Un copil mic și un om bătrân, au crezut că fac un troc, printr-o aruncătură cu banul. Moneda sare de pe unghie acum in aer, se învârte banul de aur, iar bătrânul numește. Cap!

Fără știința lor, însă, banul se așează pe laterala sa. Regulile, acum se balansează pe umerii universului!
Copilul primește un corp tânăr în schimbul înțelepciunii și cunoștințelor, iar bătrânului i se ia credibilitatea din ochii tineri, în schimbul păstrării înțelepciunii.
Totuși, înțelepciunea lui trece luată drept nebunie de urechile tinere.

Acum cei 2 se ridică de la masă și fac un pas, doi pași, îndepărtându-se. O iau pe drumurile bine frecventate deja.

Clinc!
Și bănuțul rostogolește, Cap!