To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Daniela Vladu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Tulcea, România și are 45 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

GÂNDURI PE JAR

Mă lupt cu tine în emoții bizare,
Deși cuvintele ni s-au amestecat firesc,
N-am încă un răspuns, nu am o confirmare:
Să te evit sau să te cuceresc?

Uneori te doresc cu o forță creatoare,
Alteori, in focul îndoielii, jăratec devin. 
Încă aprinzi câte o spaimă trecătoare
Ce crește-n mine noi vlăstari de chin. 

Tăcerea ta îmi mai cultivă o dilemă, 
Îmi întind rădăcinile mai adânc în pământ, 
Să-mi potolesc firea, să nu cad în extremă. 
In zadar, când te-apropii de mine, mai rău mă frământ!

Balanța se-nclină, dar nu se oprește:
"Retrage-te, prea multe domnițe-l alină"... 
Brusc, talerul ei se răzgândește:
"Nici gând, sedu-l, ocupă-ți tronul de Regină".


POVESTE

Sufletul meu a trăit mult timp închis
Într-un turn de fildeș.
M-am bucurat de izolare, dar și de raze vindecatoare
Și-un strop de regenerare de la Soare.
Luna m-a securizat, mi-a cusut o haină de țurțuri în care m-a îmbrăcat.
Universul mi-a dat forța și strălucirea stelelor, 
Adâncimea oceanelor și revolta munților. 
M-a trimis apoi în ape tulburi din care cu greu am scăpat.
La capătul acestei etape de chin împăcat, 
M-ai găsit tu, suflet minunat! 
Flăcările tale m-au făcut scrum,
Ca să pot să renasc, să mă readun. 
Mi-ai tulburat credința, lumea interioară, 
Ca să mă pot reasambla ca forță superioară. 
Ai trecut, cumva, dincolo de stratul de gheață, 
M-ai întors să beau noi esențe de viață. 
Cu atingere rece, de fulg de nea, 
Am căzut din turnul înalt în inima ta, împlinind profeția. 
Între vieți, am semnat contractul cu tine
Ca însoțindu-ne, fiecare din noi să înflorească în Sine. 
Vom muri împreună ca să renaștem deodată, 
Viață îngemănată!


SĂLBĂTICIE

Iubirea ta este
ca un animal de pradă.
M-a urmărit de departe, 
Împingându-mi atât de delicat 
barierele subconștientului, 
că nici nu am observat 
când prezența ta a devenit 
o parte firească din sufletul meu. 
Apoi m-a atacat,
m-a înlănțuit cu îmbrățișări, 
m-a subjugat
cu dorința trupului tău. 
Când te văd,
ochii mei au sclipiri de diamant, 
nu mai cunosc pericolul. 
Inima ta vorbește 
cu mintea mea pe canalul
unei transe hipnotice amețitoare,
în mesaje confuze .
Pierd, oare,
lupta cu sălbăticia din mine
care te dorește? 
Ești mult, mult prea aproape... 
Mă vânezi? Mă salvezi? 
Unde e granița?