To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Dimitrie-Filip Mogirzan participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Suceava, România și are 23 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Arborele 

Când plămânii-s tot,
Dar eu sunt plămâni,
Iar totul e plămân…
Toracele-s plămâni,
Abdomenul-i plămâni,
Plămânii nu mai sunt.
Unde mai sunt plămâni?
Iar nu simt plămâni.
Respiră prin tot,
Respiră prin ce poți,
Când nu mai ai prin ce,
Respiră prin plămâni;
Când nu mai ai plămâni,
Trebuie să respiri!
Când ai prea mulți plămâni,
Totul e plămâni!
Privesc în sus, plămâni,
Trag aer în piept, plămâni,
Strănut, plămâni.
Sănătate și noroc plămâni!
Mulțumesc, plămâni!
Mănânc plămâni,
Iubesc plămâni.
Urăsc plămâni.
Când totul e plămân,
Nimic nu e plămân.

			
Însprâncenat

Umbrela e o sprânceană,
Sprânceana se continuă cu geana,
Geana cu perciunii,
Perciunii cu barba,
Barba cu mustața.
Mustața se continuă în oglindă,
Oglinda cu peretele,
Peretele cu celălalt perete,
Celălalt perete cu lambriul,
Lambriul cu podeaua,
Podeaua cu cuierul,
Cuierul cu umbrela.
Umbrela e o geană,
Geana ce se continuă cu sprânceana.
Sprânceana e tot păr,
Părul e tot geană.
Când pui geană pe geană,
Ai format o mare sprânceană!


Colonelul Apendics

De mic mi-am dorit un apendice în plus.
Apendicele e ca un vierme.
Un vierme trebuie scos sau păstrat.
De-l păstrezi, îți mănâncă din mâncare.
De-l scoți, moare de frig.
Așa și apendicele.
Ori îl ții până se umflă,
Ori îl scoți și moare de frig.
Un apendice, doi apendice.
Un apendici, doi apendici.
UN-DOI-UN-DOI, UN-DOI-UN-DOI,
În pași de armată mărșăluiesc cei doi ai mei apendici,
La polul nord al apendicilor,
Să moară de frig,
Să mă lase fără apendici.
Acum nu mai am apendici.
De mic mi-am dorit un apendice…