To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Emanuel-Nicolae Sfatcu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a din Iași, România și are 24 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Cer și îndurare
 
Un simplu act normal
Ca spălatul pe mâini, care e banal
Îți poate arăta cu adevărat
Cine ești tu, de fapt.
Am făcut asta dintr-o dată 
Fără să gândesc, am trecut degetele prin apă
Și am numit asta spălat
Am făcut-o doar ca să pot spune că o fac.

La fel este și cu tot ce-mi place-n viață,
Fac repede ceva și sper să iasă
În loc să mă apuc serios,
Mă mint, ca să ies victorios
În loc să mă apuc de scris,
Îmi termin cartea într-un vis
În loc să construiesc,
Cu distracții mă amăgesc…

Aleg să fug!
Căci nu-mi place durerea 
Nu o suport și nu o doresc
Pentru că sunt un laș,
Dar după ce apare
Înțeleg că nu nu am cale de scăpare
Și trebuie să o confrunt
Sau cel puțin să nu mă las înfrânt

Fac minimul din ce se cere,
Apoi cer îndurare
Până data viitoare
Când iar apare
Dar descopăr că sunt șiret
Nu pot să o înving în mod direct
Așa că o păcălesc
Cu un grăunte din ce trăiesc

Puneam câte un bob de orez în oală,
Dar când mă întorceam a doua oară
Vedeam că nu e de ajuns
Și mă întristam la cât de puțin am pus.
Abia atunci am realizat
Că pe mine mă furam de fapt…
Chiar dacă frica era cea vinovată
Mi-am înșelat propria soartă

Și în loc să revin,
Să umplu oala cu pumnul plin;
Arunc totul ca un prost
Pentru că nu pot suporta ce am fost!
Prefer să o iau de la capăt
În loc să mă iert și să mă apreciez.
Pun trecutul sub lacăt
Și fac tot posibilul să mă corectez,

Dar chiar și atunci când mă tratez cu compasiune
Când iubesc și sunt iubit
Tot ajung să mă pierd în lume
Dacă nu ajung unde mi-am dorit.
Suferință sau îndestulare
Două boli pe drum,
Dar astăzi nu va fi despre capitulare
Ci despre ce trebuie făcut acum 


După colț
 
Sunt un romantic,
Dar nu în sensul bun și jucăuș
Ci într-un mod care îmi întemnițează inima într-un țăpuș
Căci toată viața am așteptat pentru ca ceva să se întâmple,
Dar nu eu controlam sentimentul
Ci el mă controla pe mine 
Și nu puteam opri momentul 
Pur și simplu intra în stăpânire…

Eram dominat de un sentiment de urgentare 
Mă îmbrăcam în grabă și mă puneam pe picioare
Indiferent că afară era soare 
Lapoviță sau ninsoare
Plecam în căutare;
Se simțea aproape, după colț, la fiecare stradă
Mă grăbeam, alergam și ajungeam 
Să nu găsesc nimic, niciodată 
Dar zâmbeam, când nu plângeam
Mă linișteam…

Timpul trecea,
Iar sentimentul apărea din nou
Uneori luptam, dar mereu pierdeam 
Așa că mă îmbrăcam și plecam.
Se simțea aproape,
De parcă cineva avea să mă primească cu brațele deschise odată ce ajung acolo;
Aproape că l-am prins, dar m-am înșelat și m-am stins.
Poate dacă m-aș fi întins, acum aș fi fost extaziat, destins…

De stins nu se stingea,
Sentimentul tot apărea
Și ca oricare altul, am crezut că e lipsa de iubire
Dar și când iubeam tot alergam.
Poate nu am întâlnit persoana potrivită, îmi spuneam…
Anii treceau, eu tot ieșeam, după nimic alergam 
Dar simțeam,
Era mereu aproape și o scăpam.

Într-un final am găsit!
O persoană ce m-a făcut să mă simt iubit
Dar tot ma izbit
Și am fugit
Să caut ceea ce nu există.

Să fie asta obișnuință?
A vieții mele sentință?
Să alerg, la nesfârșit
Pentru ceva promis, desăvârșit?
Dar nimeni nu mi-a spus nimic!
De ce cred oare că pot atinge
Ceva ce niciodată n-am văzut…

Am vrut să pun punct,
Dar am ieșit grăbit
Am fugit pe străzi, prin ploaie
Eram ud, împins de rafale;
Se afla după colț,
O simțeam!
Am ridicat piciorul să pășesc
Și am înțepenit.
M-am oprit, m-am rotit
Și spre casă am pornit.

Cu cât mă apropiam,
Mă întregeam
Înțelegeam
Iar iubeam
Nu căutam
Pierdeam
Ce eram
Uram
Dar 
Am aflat
Ce am căutat
Atâta vreme neîncetat 


Cum să descrii ceva?

 Am găsit o mlaștină, dar dacă o descriu, moare.
Dacă aș încerca să-i cuprind înfățișarea ar fi ca și când aș băga mâna în ea și aș apuca în pumn nămol pe care l-aș întinde peste tot pe foaie!
Dar totuși, voi încerca

Deasupra, cerul e albastru
Sec, lipsit de nori
Sub el, copacii stau răsturnați unul peste altul
Iar peste ei, sunt eu.
Sub mine o e baltă 
Un soi de mlaștină pitică
Cu pământul ud, ușor înnămolit;
Pete albe de lumină o fac să strălucească.
O oglindă a naturii pentru om ca să se vadă 
Frumos murdar.

Pe alocuri, în reliefurile ei, 
Curge laminar
Nu mai este baltă
Ci-un izvor sărăcăcios
Lipist de rost.

M-am simțit atras
Într-un mod dubios
Așa că am stat 
Să scriu

Crengile se mișcau,
Bețele trosneau,
Păsările mă pândeau.
Am rămas fără de mișcare
Și le-am privit
Cum au coborât spre acel loc de baie
Pe care nu l-aș fi ghicit
Dacă m-aș fi grăbit,

Dar acum că l-am găsit
Extazul m-a lovit!
Bucuria de observator a înflorit!!
Știi, acel sentiment când totul are sens;
Când toate par predestinate, 
Când totul se întâmplă cu un motiv!!!
Dar nu…

A fost doar o întâmplare, poate nu întâmplătoare.
Căci viața există și se întâmplă,
Iar fiecare dintre noi, profităm de ea.
Viața nu este despre noi,
Dar ajunge într-un final să fie;
Iar astăzi am mai făcut un pas spre a înțelege