To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Fabian Ștefan Lupu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Piatra-Neamț, România și are 12 ani. El este îndrumat de doamna Prof. Petronela Andrei. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Din copilărie

În miez de vară, sub teiul bătrân,
Copilăria zburdă-n zbor ușor,
Cu râs și jocuri, departe de-un gând,
Lumea era un imens covor.

Pe ulița strâmtă, sub cerul senin,
Alergăm liberi, desculți, fericiți.
La poarta bunicii, miros de pelin,
Iar nopțile lungi, de stele sclipiri.

Frunze-n vârtejuri, în toamna târzie,
Zgomote vagi, dulci șoapte de vânt,
Cu vise curate, lumina să fie,
Copilăria-i un cântec sfânt.

Cu timpul de mâna, spre zări de poveste,
Amintiri, ce-n suflet mereu vor rămâne,
Eram doar copii, fără griji și fără veste,
Copilăria-i o lume de miere și pâine.


Primăvara speranței

Prin muguri de verde, pământul tresare,
Un cântec de viață, în zori răsărit,
O lume întreagă, sub ceruri mai clare
Se naște din nou, de speranță-nsuflețit.

Lalele și ghiocei, dansând în lumină,
Pictând pe câmpii un tablou colorat
Sub ploaia cea blândă, din nou reînviat.

În tril de păsări, ce zboară spre soare,
Și vântul adie, purtând doruri noi,
E farmecul lumii, ce-ncet înfioare,
Și cerul și câmpul și inimi de noi.

Așa ne învăluie primăvara-n viață,
Cu fiori și culori, cu vise-mplinite;
Un nou început sub a cerului față,
Speranța renaște, din doruri năruite.


Sub cerul nopții

Sub cerul nopții înstelat, tăcut,
Se-ntinde drumul spre necunoscut.
Luna plutește, raze de argint,
Și visuri dulci în suflet mi-alint.

În murmur de izvoare, aud șoapte de vânt,
Îmi povestesc de tine, de-al tău chip sfânt.
Lumina lunii palide îmi mângâie privirea,
Și-n taina nopții, îmi regăsesc iubirea.

Când zorii se ivesc și stelele dispar,
Rămâne doar amintirea unui vis hoinar.
În clipa de tăcere, doar dorul mai rămâne,
Speranța de-a te regăsi, în inimă ne îmbină.

Și astfel, sub cerul purpuriu de zori,
Căutăm în amintiri, vechi comori,
În inima-mi păstrându-te, fără de sfârșit,
Te voi regăsi mereu, în al nostru infinit.