To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Gabriel Marius Cioroiu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Constanța, România și are 42 ani. Este profesor de studii de navigație și are pasiunea de a scrie poezii. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

“Până când?”
 
Omul, sufletul, cămașa-astăzi totu-i de vânzare 
Conservanți și chimicale, plastic și coduri de bare! 
Megabitzi și ignoranță , internet, shopping, motoare 
Certuri, mii de știri mondene, bârfe și televizoare! 

Stă și așteaptă iar minuni, lumea-n nepăsări amare, 
Cade-n golul metafizic, clei de patimi, tulburare! 
Ieri a fost și a trecut, poate nici n-a existat 
Mâine-poate nu mai vine, clipa, timpul s-a scurtat! 

Suflete, cobori în taină, în nădejde și iertare 
Să-ți tai voia și s-asculți, cu smerită cugetare! 
Și cu dor de cele Sfinte, rugăciune și răbdare 
Pacea lui Hristos coboară, peste munți, păduri, popoare!

Cioroiu Marius@Până când?-aprilie 2024 (3 strofe în catren)


“Am vorbit cu Dumnezeu”

“Doamne dacă mă iubești, cu toți sfinții tăi din cer,
Dă-mi un ceas, nimic mai mult, dă poruncă să nu pier!
Drepții să-mi deschidă poarta, să fiu liber, să cobor
Să-i văd astăzi pe ai mei, chiar de ziua mea să zbor!
N-am crezut că dorul doare și am atâtea să le spun
Că-i iubesc, că-mi pare rău, n-am putut să fiu mai bun!
Să le arăt că număr anii…că aici e cald, e bine

Că nu-s singurel pe drum, că mereu te am pe Tine!
C-am plecat în mare grabă, fără să știe nimic
Și c-așa a fost să fie, să mă ierte, sunt prea mic!
Şi pe lângă serafimi, voce blândă, credincioasă
La ureche îmi şopteşte: că sunt aşteptat acasă!
Glas în susur de cascadă, Dumnezeu este aproape
Vocea Lui de mii de ani, peste mări şi peste ape:

-Mergi în taină copil drag, ceasu-i scurt și timpul trece
Cerul apără pământul, vânt năprasnic suflă rece!
Ia aminte însă bine, să nu plângi și să nu cazi
Că vei fi blocat acolo, în uitare chiar de azi!
N-ai să poți să te întorci, n-ai să poți să mai vorbești
Vei fi lut, abur, ţărână...n-ai să poţi să mai iubeşti!
Îmi dă aripi ca să zbor..foc în stihuri ca un înger

Punţi între pământ şi stele, curg la vale ca un fulger!
Şi păzit între arhangheli, las în urmă ce e sfânt
Mă întorc acum acasă, timpul tace-n legământ!
Nu e nimeni să m-aştepte, bocet stins curge prin sânge
Plec genunchii în răni, sughiţuri, la icoana care plânge!
Şi-n adâncuri e tăcere, spre mormânt alerg grăbit
Drepţii să îmi dea putere, sufletul îmi e slăbit!

Flori uscate, frunze moarte, dau s-aprind o lumânare
Candela spartă se stinge, nici tămâie nu mai are!
Nu au mai venit pe aici, viaţa merge înainte
Să mă lase aşa cum sunt, să rămân în cele sfinte!
Astăzi s-a împlinit un an..m-au uitat toţi, rând pe rând
Şi-n biserica cea veche, intru trist şi tremurând!
Ia-mă Doamne înapoi, să nu-mi fie aşa de greu

Peste lume, peste mare, înapoi la Dumnezeu!
Mi-este frig şi încă doare dar mă scutur şi-i zăresc
Într-un colţ stingher, uitat, pe cei pe care-i iubesc!
Sunt aici toţi pentru mine, ochii-n lacrimi îşi ascund
N-au întârziat niciunul, toţi sunt trişti şi suferind!
În căderi şi îndoieli, toată viaţa am fost lovit
Sunt acum cu pacea lor, pot să plec, sunt liniştit!

Se aşterne iar speranţa, lacrimi sfinte-mi curg pe faţă
S-a dus ceasul, s-a dus clipa, tot ce-a mai rămas din viaţă!
Dar vai, clopotele bat , mintea mea se rătăceşte
Sunt gata să merg acum, ia-mă Doamne, porunceşte!
Să-mi trimiţi curaj să zbor, pumnii strânşi, ochii spre cer
Am deja lutul în mine, aripi frânte, numai fier!
Mă înalţ într-o secundă, printre sfere fără nume

Şi trăsnit pic ca un fulger, la picioare-Ți cad Stăpâne!
N-am ţinut cuvântul dat şi m-am stins precum o stea
Mi-au căzut lacrimi în palmă, am rămas cu dragostea!
O! te-ndură, Doamne sfinte, a fost vis şi mă trezesc
Plin de patimi la icoană, plec genunchii, îţi mulţumesc!
Arde-n candelă lumina, de trei zile nu se stinge
Ce minune o fi şi asta? Sfântul de pe cruce plânge!”

Cioroiu Marius@Am vorbit cu Dumnezeu-aprilie 2024 (8 strofe în septet)


“Acasă e MAMA!”

N-am crezut că o să doară, ce-i cu mine iar pe drum? 
Trist, pierdut, cu nod în gât, ochii-n lacrimi am acum! 
Aș da timpul înapoi, m-am iertat, vă las în spate 
Chiriaș la mine-n suflet, fruntea sus, merg mai departe! 

Emigratul ca o haină, floare în două ghivece 
Doamne, dacă mă iubești, rupe-mi sufletul în zece! 
Să le las câte-o felie, bucuros, la toți din casă 
Să nu știe sărăcia, s-aibă ce pune pe masă! 

Pentru o pâine-gust amar, mi-am luat inima în mâini 
Nu știu cât am să mai pot, să trăiesc printre străini! 
Și spre poarta de-mbarcare, îmi cade din buzunar 
Poza casei părintești, învelită într-un ziar! 

Tare greu mi s-a făcut, cad pe gânduri și privesc 
Ochii mamei-primul Rai, chipul sfânt ce îl iubesc! 
Ne-aduna la Sfânta masă, tăia pâinea-n trei felii 
Să mâncăm noi mereu primii, o împărțea la trei copii!

Am tot spus că am s-o sun, grija-mi poartă zi și noapte 
Dorul dă să-mi spargă pieptul, glasul ei în mii de șoapte: 
„Și din pensia cea mică, ți-a strâns mama un bănuț 
Zece ouă, nuci și mere, trei gutui pentru pruncuț! 

Poate mor că sunt bătrână, poate-ți faci drum pe aici 
Plâng și florile-n grădină, mielușeii: nu mai zici! 
Apa rece din fântână, mămăliga din ceaun 
Florile din prispă, mustul, mere coapte în Ajun! 

Nopțile cu lună plină, trandafirul de la geam 
Dor de casa părintească, unde noi toți ne strângeam! 
Dor de toate și de tot, ouă, pasca luminoasă 
Paștele copilăriei, gândul zboară iar acasă!

Cioroiu Marius@Acasă e MAMA-aprilie 2024 (7 strofe în catren)