To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Ioan-Viorel Naghi participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Arad, România și are 26 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Convergent

Sublim cadou eu am primit
Când mi-ai răpit iubirea,
Pumnal în suflet adâncit
Divin ca nemurirea.

Dar dacă crezi că te urăsc
N-ai să te-nșeli mai tare,
Când stau și plâng îți mulțumesc,
Iubirea mea cea mare.

Durerea stau și prețuiesc
Căci ea mi-e mărturie,
Îmi spune sincer că iubesc,
Păcat c-o fantezie.

Când două suflete iubesc
Durerea-i doar o pată,
Avându-și trupul omenesc,
De temniță lăsată.

Mi-ai spus din suflet să te șterg,
Dar eu cerșesc durere,
Refuz iubirii să-i diverg
Pân’ moartea mă va cere.

Iar mai apoi voi reveni
Pe-acest Pământ în grabă,
Cu suflet alb te-oi regăsi,
Iar sufletul te-ntreabă.


Nevrednic

Mi-ai pus giulgiu pe privire 
Și te-ai depărtat ușor,
C-un căluș biata iubire
Sufocată-i de amor.

Un nevrednic în ruină,
Făr’ de aer, amețit,
Prin prostia mea umană
Iarăși te-am dezamăgit.

Nici în somn nu mai am pace,
Zbiară sufletul în gol,
Mintea-n urlete străbate 
Universul cu ecou.

Când greșeala se arată
Omul uită de-amintiri,
Tot ce-i bun atunci se-ngroapă
Și venin curge-n priviri.

Și te-ai dus dulcea mea zână,
Și cu sufletul înfrânt,
Mă cufund în trista soartă
Purgatoriu pe pământ.


O zână fără aripi

Eram pe-atunci doar pui de om,	
Dar mă lovi iubirea,
Găsind o zână într-un vis
Ea mi-a rescris menirea.

Era frumoasă ca-n povești
De mi-am uitat privirea,
Plimbând ușor pe chip divin,
Ce delicată-i firea!

De ochi căprui nici nu vă spun
Căci dăinuie o vrajă,
Dar prin păduri m-arunc lucid
Și mă găsesc în mreajă.

Un foc mocnit observ arzând,
Dar fermecat mi-e văzul
Căci focul văd acum căzând
Spre umeri, îi e părul.

Ce dar ceresc să o privesc,
Ce liniște și pace,
Cu toate astea nu-ndrăznesc,
Iar inima îmi tace.