To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Ioana Ilieși participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Bistrița Năsăud, România și are 51 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

 Cărțile ne-or fi prieteni!

Nu ne-am săturat de joacă,
Am mai vrea încă o vară,
Ca un greier ce n-apucă 
Să pună ceva-n cămară.

Își trimite toamna solii…
Păsări fac numărătoarea,
Se rotesc deasupra școlii 
Și-nnegresc cu stoluri zarea.

-Păsări dragi, zburați cu bine 
Peste mări și-oceane-ntinse!
Frigu-mprăștie suspine 
Printre frunzele aprinse.

Duceți-vă, deci, cu bine! 
Căci noi ne grăbim spre școală.
Vara pleacă, toamna vine,
Alte cărți vom ține-n poală.

Noi ne-om avânta-ntr-o lume 
Cu povești și-nvățătură.
Toamna-și țese albe brume,
A timpului semnătură…

Timpul nu trece degeaba,
Cu răbdare-om scrie teme, 
Fără să ne-ncurce graba 
Ce ne-aduce doar probleme.

Vom porni călătoria 
Plină de înțelepciune,
Ne vom face datoria 
De elevi, cum se cuvine!

Pân'  la vara viitoare,
Cărțile ne-or fi prieteni!
Zburați, păsări călătoare 
Noi la carte vom fi sprinteni!
                  

Veverița și ariciul 

Veverița cea sprințară
Alerga din zori în seară 
Prin pădurea cu alune,
Ceva hrană să-și adune 
Pentru vremea rece-n care 
Nu va găsi de mâncare.

Lângă un tufiș frunzos,
Aricel Morocănos 
O privea, cam chiorâș, parcă,
Pe Codană cum încarcă 
Fructul cel cu miezul dulce 
Și-n scorbură iute-l duce.

-Bună ziua, surioară!
Ia mai lasă din povară 
Lângă piatra asta mare, 
Prăvălită în cărare.
Sparge, de vrei, trei alune 
Ca să-ți spun de-s rele-ori bune!

-Aricel Morocănos,
Lasă-ți tu privirea jos,
Sub frunzișul ruginit
Alunițe am găsit;
Caută, ți le desface,
Dacă-a le mânca îți place!

-Hei, Codano, am glumit ,
Foamea eu mi-am potolit 
C-un măr dulce și gustos;
Nu-mi ești de niciun folos…
Dacă vreau, alune-adun…
Umplu-o peșteră, îți spun! 

Ooo! Tu ești lăudăros,
Aricel Morocănos.
De ești ,,harnic” cum se știe,
Ani îți trebuie… o mie!
Mai bine-ar fi să încerci
Să alergi doar după …melci.

                
Ce școlar!

Mi-am uitat caietu-acasă!
Poezia …când s-o-nvăț?
Tema mi-a rămas pe masă…
Ăsta sunt și n-am dezvăț!

-Dacă de caiet, de temă,
De poezii n-ai habar,
Hai, răspunde-mi la dilemă:
Te mai poți numi școlar?

Plimbi ghiozdanul zi de zi
Pân' la școală și 'napoi,
Nu-ți place nici a citi,
Numeri numai pân'  la doi.

Un școlar adevărat
Scrie, numără, citește,
Știe totul, c-a-nvățat
Și doar laude primește.