To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Larisa Gabriela Mustea participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Cluj-Napoca, România și are 28 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Iubirea  este despre suflet 
 
Incomplet ce caută vindecare
     Provocare este viața
      Ce ne dă târcoale .
 
Hrănește-ți sufletul cu armonie 
Și fi o bună companie
Celui care vrea să te descopere 
Precum asemănătoare unei opere.
   
Din pământ a înflorit femeia,
Modelată cu tandrețe
Tinerețe, floare rară, ca o dulce primăvară,
Chipul ei angelic ,
Inima un dar divin
 
Condamnată la iubire și iertare
Înzestrată cu un parfum al naturii
Ce oferă sensibilitate
Întoarce priviri
Aduce trăiri,
Vindecare, consolare.
 
 Dincolo de priviri ,
Sunt amintirile 
Dincolo de zâmbet 
E un suflet.
Dincolo de ploaie 
E senin.
 
Dincolo de dragoste ,
E ura și minciuna
Dincolo de orgolii 
Sunt dezamăgiri
Dincolo de fapte sunt 
Vorbe. 
 
Iubesc mirosul de lavandă ,
Parcă mă simt curtată,
De un flăcău visător ,
Noaptea își pune amprentele peste noi,
Stelele șoptesc printre nori
Ce frumoasă e viața în doi !
 
Cat de dulce e inocența
Părtașă la sărutul lor
El un erou
Ea eroina,
Povestea noastră se termină.
(Iubirea)
 
  
Sunt o ființă pierdută în spațiu ,
Aici e doar tristețe, lăcomie, sărăcie
Mirată de tot ce mă înconjoară,
Privesc cum zboară diverse farfurii
Care mai de care strălucesc
 
Încerc să ghicesc, Ce ascunde fiecare ? 
Poate o grădină mare ?
Dar întâlnesc o ursitoare
Și începe a ghici ,
Chiar din farfurii
 
Iar norocul îmi apare 
 Pe o ceașcă și dispare
Cum mă privesc în oglindă ,
Parcă sunt năucită
De drumul străbătut
Și pătrund într-un somn adânc
 
Libertate, fericire
Pașii tăi urmează un vals 
Valsul acesta pierdut în sentimente
Razi, plângi, ierți și treci peste orgolii
Iubești, trăiești, îmbătrânești
Dar sufletul este precum o floare 
Dacă nu o uzi 
Moare.
 
Aud ecoul naturii, 
Razele soarelui ce mă trezesc , 
Vreau să mă plimb neîncetat printr-o grădină cu flori,
Creația binecuvântată.
Și îmi este dată să cunosc frumusețea,
Bogăția naturii,
Acest miros de verdeață,
Parfumul divin al zeiței ocrotite pe nume Raiul.
 
Iubesc pământul, 
Țara 
Și un dor nebun 
Mă cuprinde 
Când aud chemarea
 
Mi-e dor de casa părintească ,
Simt mirosul de mâncare românească 
Să port ia tradițională 
Omule ești înzestrat cu har divin 
Cântă, râde, iubește, trăiește. 
 
Iubesc bucătăria 
Și mă apucă nostalgia 
Când împarți farfuria 
Simt cum mă pierd în cuvinte 
Și îmi zboară gândul la plăcinte.
(RAIUL)
 
  
De ce taci ? Oare iubirea noastră e tăcerea ?
Spui că iubești, dar îți simt durerea   
Doi străini pierduți în lumea lor
Și-au aruncat vorbe care dor ,
Precum spinii unui trandafir 
Ce înțeapă ca un venin.
 
Mai târziu s-au regăsit 
Sunt exact așa cum și-au dorit ,
Zâmbetul lor de copil fericit
Uneori te pierzi, te regăsești
Alteori iubești și pleci 
 
De ce iubești un porumbel ?
Prin el regăsești puritatea, libertatea
Alege pe cine vrei să iubești!
 
Tăcută sub un nuc .
Privesc uimită un pui de cuc 
Strigătul ascuțit
Ca printr-o vrajă m-ademenit
 
De ce bați arogant la ușa mea ?
Ai uitat oare că ai pierdut ceva ?
Acel ceva ce te-a iubit,
Dar tu ai mințit.
Îndeajuns să cred vrăjeli
 
Nu mai găsesc liniștea nicăieri,
Ai luat totul și-ai plecat
Cu tristețe m-ai pictat
Lacrima, amprenta sufletului meu,
Rămâi cu bine dragul meu!
 
Singura cu un pahar de vin
Încerc să-mi revin
Și scriu despre mine, despre tine, despre noi
Hai ia-mă de mână,
Mai împletește-mi o cunună
Să te aud cum îmi spui noapte bună.
  
De ce e atât de cruntă viața ?
Omule nu-ți pierde speranța
Deschide-ti ochii și admiră 
Frumosul din gradină 
Rochia verde croită cu mândrie .
Flori de soc și iasomie,
Cununa din părul meu
Ce miroase a vin 
Vinul, acela dulce și fin.
 
Aștern pe foaie câteva cuvinte 
Cu timpul pot fi jurăminte.  
Timpul trece,
Iar eu tac.
Sufletul îmi este întunecat.
Încerc să descopăr lumina
Aud glasul ce suspină
Traume ascunse
Pătrunse în mintea mea
Lumina și întunericul
Doua chei a unei lumi
Aleg din nou cheia greșită
Rătăcită și morbidă
Cad  strig cu disperare
Nimeni nu mă aude oare ?
Chiar atât de stinsă e viața mea ?
Cutreier prin suflete 
Peste tot doar sunete
Iubiri pasagere,
Minți în tăcere, 
Căci slăbiciunea ta sunt eu
Recunoaște dragul meu,
M-ai abandonat cu o țigară
Ce se stinge cum sunt o fugară
Privirea ta îmi dă târcoale
Așa cum m-ai cucerit cu o floare
M-ai stors ca o lămâie
Ai vărsat peste suflet tămâie
Ce caută vindecare
Viața asta e o provocare
Durere, singurătate, dezamăgire,
Nu poate să fie iubire !
 ( Timpul)