To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Mădălina-Paula Mogoș participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Galați, România și are 32 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Dragă mamă,

Dragă mamă,
Sunt bine?
Simt cum am căzut
Dintr-un hău imens...
M-ai privit zâmbind,
M-ai aruncat cu brațe curate,
M-ai împins cu răbdare,
Mi-ai dat totul
Și-n același timp nimicul,
Ai avut încredere că mă descurc,
Iar eu astăzi...
Nu știu cine sunt!

Dragă mamă,
Aleg să cred că sunt sădită,
Nu-ngropată-ntru-un pustiu,
Și lacrimile ce le vărs astăzi
Îmi sunt apă pentru rădăcini.

Dragă mamă,
Îți mulțumesc
Pentru tot negrul de pe retină
Și albul nebun din inimă,
Îți mulțumesc
Pentru zâmbetul cu care mă privești
Și lacrimile pe care mi le-alegi.

Draga mamă,
Știu că nimic nu se pierde,
Mă am pe mine
Plus tot întregul,
Tot universul...
Tot TU existentă
Din uter în uter
Până astăzi, 
La mine în suflet!


"Daruri și pedepse"

Ne-am dăruit în dulceață, plăceri și minuni,
Ne-am trăit și iubit până la minciuni,
Ne-am îmbrăcat cum se face, cică, odată-n viață:
Eu pe tine în mire, tu pe mine în mireasă.

Inelarele scump ni le-am împovărat
Și-am creat moștenirea flăcărilor noastre.
O cuprindem în brațe, o purtăm pe palme,
Ne luptăm pentru inocența și culorile ei
Până ajungem să ne luptăm între noi...

Ne izolăm în ecrane și superficialități,
Ne îngropăm într-o lume plină de irealități,
Ne-afundăm în disperare și nepăsare,
Cu fiecare pas ne pierdem în neiubire și uitare.

Moștenirea ni se ofilește, fără să băgăm de seamă
Cum acei ochi nevinovați surprind constant
Nebunia, negrul și haul,
Tot ce era frumos…
Și acum moare-ntre noi îngropat.

Cu brațe întinse, naivitate, credință
Și mii de speranțe în ochi,
Moștenirea în pivnița realității noastre triste
Așteaptă să ne trezim, să o privim, să o salvăm...

Ne-așteaptă pedepsele să ni le plătim,
Să ne-amintim împreună de unde venim,
Să ne-ntoarcem, iară, unul către altul,
Și pivniței să îi spargem lacătul.


Dispăruți

Suntem rupți de propriul EU
Și vânduți moralității sociale
Fără drept de apel,
Suntem fără scăpare!

Ne pierdem visul și glasul
De teama puterii lor
Și acceptăm nimicul
În schimbul bătăii inimilor. 

Suntem morții care respiră 
Încet, greoi, cu porția, 
Resemnați, așteptăm lumină 
Și, desigur, pe cei cu soluția. 

Suntem orbiți de puterea lumii
Și nu vedem lumina gândului, 
Suntem robiți glasului lor, 
Pierduți de vocea sufletelor. 

Respingem libertatea, 
Uităm adesea frumusețea, 
Ne-ngrădim puterea, 
Sfidăm, clar, iertarea! 

Plecăm capetele, 
Plecăm privirea, 
Ne vindem sufletele
Și-așteptăm nemurirea!