To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Maria-Ioana Mitu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Constanța, România și are 14 ani. Ea este îndrumată de doamna Prof. Mădălina Ecaterina Balica, la Școala Gimnazială Numărul 38 „Dimitrie Cantemir” Constanța. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

  Învăluită de gâduri

Nu ştiu ce se întâmplă,
Nu ştiu ce e cu mine,
Dar de la o vreme
Simt cum mă gândesc la tine.

Şi-aş vrea să-ți scriu ceva,
Dar nu ştiu cum să încep.
Şi-aş vrea să-ți zic ceva,
Dar nu ştiu cum să mai încerc.

Tu…
Tu mi-ai furat sufletul.
Iar eu…
Eu îndur acum urletul.

Uneori mă gândesc
Tu oare ce părere ai?
Poate mai mult mă obosesc
S-aprind flăcări, în lumini de rai.

Nici nu ştii de cât timp
Tu tot nu îmi dai pace.
Nici nu ai idee că…
Cineva poate te place.


Dorul

Ca un vânt puternic şi amețitor,
Ca ploaia nesfârşită a sufletului,
Ca gheața înfiptă în mine,
În inimă port dorul meu către tine.

Un soare înnorat de tunete,
Un neant şi o slăbiciune,
Un singur gând arzător,
Oare te voi face să-ți fie dor?

Ca veselul meu strigăt profund,
Coloratul meu curcubeu amărui.
Înghit în sec, cu inima pustie,
“Lucrurile nu au fost să fie”.


Doare

Am un gol în stomac şi-o inimă
Amăruie, de dorul tău.
De ce sunt eu victimă
A iubirii devreme rău?

Mi-ar plăcea să dau timpu-napoi,
Să nu mă mai gândesc la tine.
Tu provoci doar război
Cu vocile din mine.

Fereastra nopții întredeschisă.
Privirea în gol, gânduri m-apasă.
Liniştea ei mă ține indecisă
Şi de tine mi-aminteşte când stelele se-nalță.

Poeme cu miile, nici nu mai ştiu.
Toți îmi cer câte ceva, de rău, de bine.
Cu toții țin la ceva timpuriu,
Dar numai nu tu, la mine.