To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Maria Maya Covățică participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Piatra-Neamț, România și are 12 ani. Are ca îndrumătoare pe doamna Prof. Petronela Andrei la Școala Gimnazială „Daniela Cuciuc”. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

În lumina dorințelor

În lumina blândă a serii, stele strălucesc,
Pe aripi de tăcere, gânduri se-nalță-n vis
În inimi bat dorințe, speranțe care cresc,
Sub cerul plin de taine, tot ele se deschid.

Cu flori de nemurire, câmpii se-mbracă-n zori,
Și vântul poartă șoapte de dragoste și dor
În râuri curg speranțe, s-adună-n valuri mari,
Iar timpul leagă-n taină povești nemuritoare.

Din profunzimea nopții, lumina se ridică,
Și stelele veghează vise de mătase
În cântec de pădure, natura ne explică
Că viața-i o minune, un dans de flori și raze.

În glas de primăvară, renaștem în culori,
Cu suflete senine și vise împlinite
Prin universul tainic, ne regăsim în zori
În veșnica iubire, suntem iar fericiți.


Pădurea fermecată

În inima pădurii, plină de mister,
Sub frunze verzi si crengi ce se-ntretaie,
Există-o lume fermecată-n cer
Cu umbre dulci și raze care taie.

Copacii șoptesc taine de demult,
Povestind de spiriduși și zâne,
Fiecare frunză-i un cuvânt ocult,
Iar vântul le transformă în icoane.

Printre crengi se plimbă lumină de la soare,
Desenând umbre jucăușe pe pământ,
Sub pași se aude șoapta călătoare,
A firelor de iarbă, cântând.

Pădurea ascunde-n seva sa adâncă,
Secrete vechi de timp netulburate,
Și-n fiecare colț, în taina-ncătușată
O poveste nouă va fi descoperită.


Taina nopții

În taina nopții, cerul ne șoptește,
Eterna poveste a stelelor vii,
Lumina lor blândă ne ocrotește,
În marea tăcere a nopții târzii.

Freamătul vântului aduce cu el,
Parfumul iubirii, balsam pentru suflet,
Dansul său lin, etern și rebel
Ne încântă speranța în cuget.

În răsărit de soare culori se-mpletesc,
Pânze de aur și foc pe-ntins,
Din flăcări divine, vise clădesc,
În fiece rază un dor neînvins.

Și-n inima clipei, pe aripi de dor,
Zboară amintiri, precum fluturi ușori
În lumina eternă sub al iubirii covor,
Găsim nemurirea în ale vieții comori.