To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Rodica-Ioana Bândilă participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Cluj-Napoca, România și are 58 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

ECUAȚIA UNEI IUBIRI

Am luat o riglă
cu care am trasat câteva puncte
pe traseul imaginar 
al vieții.

Apoi, am luat un creion
cu care am încercat
să unesc de mână
punctele care așteptau cuminți
să-și găsească perechea.

Nu întotdeauna mâna mă asculta:
uneori, desena niște linii paralele
în care punctele nu se întâlneau,
cu excepția privirilor aruncate pe furiș
peste zidul imaginar de gânduri
ce le despărțea.

Alteori, se întâlneau 
accidental și tangențial,
ca la un blind date încropit în grabă
unde nu e suficient timp
de conceput planuri 
care să reziste probei timpului
și a le pune în aplicare,
ci doar pentru un act consumat superficial,
precum briza ce atinge valul
în încercarea lui
de a se face una cu cerul.

Câteodată, se intersectau,
creând o conexiune adâncă,
asemenea rădăcinilor care strîngeau 
pământul
ca într-o ultimă îmbrățișare
aidoma oceanului
ce întâlnește în drumul lui lung
o stâncă.

Asta doar până când
punctele care se priveau în depărtare
au decis să devină stele,
valul - orizontul nesfârșit,
rădăcinile - mii de gânduri proaspete
ce inundă pământul
încadrat în cercul perfect
desenat de creionul pe care viața, 
prin mâna mea,
a reușit 
să îl traseze.


CONFESIUNILE UNUI EU INTERIOR

Nu sunt frumoasă,
dar sunt un nu știu ce,
ceva între un vârf de munte 
și floarea de colț
ce înflorește suavă 
între el și cer.

Nu sunt perfectă, 
dar sunt un nu știu ce,
ceva între universul 
infinit și rece
și stelele ce-l încălzesc.

Nu sunt puternică,
dar sunt un nu știu ce,
ceva între scutul lui Ahile
și călcâiul răpus
de săgeata din el.

Nu sunt tot ce unii și-ar dori să fiu,
dar sunt un nu știu ce, 
o minte, un trup, un suflet
și inima ce naște perfecțiune
din imperfecțiunea 
trairilor
dinăuntrul ei. 


REȚETA FERICIRII

Nu lăsa amintirile gri
să-ți întunece iarna vieții!

Ia-le și scaldă-le 
în lumina împlinirilor tale,
spală-le din belșug
cu lacrimile de bucurie
ale succeselor tale,
pudrează-le cu zâmbetele 
sincere ale copiilor 
și amestecă-le cu 
amintirile iubirilor.

Pune-le la uscat
la căldura inimii
și tonurile gri
vor muri, în final, 
asfixiate 
de atâta 
dor de viață.