To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Teodora Ioana Păsărică-Mich participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Afumați, județul Ilfov, România și are 10 ani. Ea este îndrumată de doamna Prof. Adina Rosetti. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

      Aventura lui Ruby

      Ruby stătea în camera ei. Încerca să deseneze un fluturaș. Până acum fluturașul arăta bine, dar dintr-o dată, din greșeală, Ruby depăși. 
      -	Ah! exclamă ea, aș vrea să-mi iasă fluturele ăsta mai bine! Mult mai bine!
Și când spuse asta, foaia pe care era desenat fluturașul se ridică în aer ca un fluture adevărat. În cameră s-a produs o furtună (fără ploaie, doar vânt) care a dat toate lucrurile din cameră de pereți, apoi din hârtie ieși un imens fluture adevărat care îi spuse lui Ruby:
      -	De ce ai vrut să ies din hârtie, Ruby?
Aceasta stătu o clipă, gândindu-se la ce a spus. Ea s-a referit de fapt la desen. Desenul trebuia să iasă mai bine, nu trebuia ca un fluture adevărat să iasă din hârtie. În cele din urmă, Ruby zise:
      -	Mai întâi, de ce-mi știi numele? Și apoi, eu nu am vrut ca tu să ieși din foaie. Mă refeream să mă mobilizez eu să te fac cu creioanele mele colorate să ieși mai bine.
      -	Înțeleg, spuse fluturele, dar singur nu vrei să-mi spui ceva?
Ruby se gandi puțin. Era totuși un fluture uriaș în fața ei. Îl putea întreba orice... Și spuse:
      -	Păi, cred ca ar fi ceva... De ce ești tu un fluture gigant? Adică, pe foaia mea, am desenat unul mic, dar tu ești imens. De ce?
      -	Pentru că eu sunt regina fluturilor. Mă numesc Miriam și am 127 de ani, vin din țara fluturilor, orașul Fluturești, iar culoarea mea preferată este movul. 
Erau foarte multe informații. Chiar mai multe decât trebuiau. Ruby se uită puțin la regină. Cum am spus, era imensă, avea 4  aripi cu trei culori: mov, roz și galben. Cele trei culori se regăseau pe fiecare aripă și antenele lui Miriam  erau cât jumătatea unei aripi. Ruby întrebă:
      -	Dar, stai! Eu ți-am spus ceva; întreabă-mă și tu ceva, vrei?
Miriam dădu din cap că da, iar apoi spuse:
      -	Am nevoie de cineva curajos, neînfricat neobosit care să călătorească 3 zile și trei nopți pentru a o găsi pe prințesa fluture, Ana, fiica mea. 
Ruby nu știu ce să spună. Era ea curajoasă, dar era și timidă. Ea se gândi și își spuse: ”Păi, oi fi eu mică și timidă, dar nimeni nu mă oprește să fiu curajoasă. Prințesa fluture trebuie salvata!” și spuse:
      -	Accept provocarea. O voi aduce pe Ana înapoi la tine. 
      -	Splendid! Acum vino cu mine în Fluturești, spuse regina. 
Ea dădu din mână, apoi un portal apăru în fața fetelor. 
      -	Ești pregătită? spuse regina.
      -	Sunt super-pregătită! exclamă Ruby.
      -	Bine, atunci hai să mergem. 
      Cele două au sărit în portal și au pornit în aventură. Pe măsura ce se afundau mai  mult în portal, culorile de pe margini se schimbau. Mai întâi a fost roșu, apoi verde, apoi mov, apoi galben, apoi albastru, apoi indigo și apoi roz, iar cele două ajunseră în Fluturești. Acolo era ”superfantasuimitor”, după cum spunea Ruby. Peste tot erau flori, ploua cu polen, fluturii mari duceau polenul într-o floare care strălucea mai puternic ca cel mai strălucitor smarald, iar copiii-fluturi zburdau de colo colo, făcând pozne peste tot. 
      -	Uau! exclamă fetița. Cât de tare!
Regina îi zâmbi. 
      -	Bine, acum haide. Du-te și salveaz-o pe Ana!
Ruby stătu puțin. De unde să știe ea unde era prințesa? Putea fi oriunde... Fetița spuse:
      -	De unde să încep? Locul ăsta e imens! Credeam că o sa-mi spui tu ce să fac.
Regina se gândi și se strâmbă ca și cum ar fi uitat ceva, dar apoi spuse: 
      -	Oooo! Era să uit! Nu ți-am dat hartă spre casa vrăjitoarei.
Când Miriam spuse cuvântul ”vrăjitoare”, lui Ruby îi stătu inima în loc. Ei nu-i plăceau vrăjitoarele. Îi era frică de ele, dar Ruby nu voia să se vadă asta, așa că spuse:
      -	P-p-păi u-u-unde e h-h-harta? se bâlbâi ea.
Nu reuși să până la urmă să pronunțe clar propoziția din cauza fricii de vrăjitoare. 
       -	Oooo, nu trebuie sa-ți fie frică! și-a dat seama regina. Uite, ține harta.
Ruby se uita la hartă. Era prăfuită și cam complicat de citit, dar, cu ajutorul reginei, Ruby înțelesese cum să o citescă. 
       -	Drum bun! îi ură Miriam și îi dădu un rucsac din petale de trandafir în care îi băgă o frânghie, apă, biscuiți și câteva pere. 
Ruby își luă ramas bun de la regină, dar își dădu seama că uitase să o întrebe ceva:
      -	Dar de ce nu o poti salva tu?
      Regina îi zâmbi tristă, apoi spuse:
      -	Pentru că un fluture nu poate ieși din Fluturești decât daca este furat, așa cum a pățit Ana. 
      -	Am înțeles, zise Ruby. Păi, ne vedem mai târziu!
      -	Pa-pa! spuse Miriam. 
      Ruby plecă acum definitiv. Era mândră de ea. Ea chiar credea că poate salva lumea fluturilor. Ruby credea că nu va dura mult până când va ajunge la vrăjitoare, dar de fapt avea să dureze mai bine de două ore. 
După prima oră, pe Ruby o dureau picioarele, așa că s-a proptit de un copac și a deschis ghiozdanul, luând apa dinăuntru. După ce a băut, a închis-o și a pus-o lângă ea. Apoi, ceva s-a auzit. Era din tufiș. Ceva era acolo. Fetița se apropie și un iepuraș s-a ivit din tufiș. Era gri, cu ochi movulii și o codiță foarte pufoasă. 
      -	Bună, spuse Ruby, fără să se aștepte la un răspuns. 
      -	Salut! Eu sunt Mary. Pe tine cum te cheamă?
      Ruby era șocată. În viața ei nu mai văzuse, sau ma bine zis auzise, un iepure vorbitor. Se sperie, dar totuși răspunse:
      -	R-Ru-Ruby... Mm-mă cheamă Ruby. 
      -	Bine, dar ce cauți aici? întreabă Mary.
      -	Un fluture mi-a zis să-i salvez fiica și asta fac. Mă îndrept spre vrăjitoarea Ghotel. Așa scrie pe hartă. 
      Iepuroaica se ascunse în tufiș speriată. 
      -	Vrăjitoarea Ghotel? Te duci la vrăjitoarea Ghotel? Am auzit că a răpit-o pe prințesă de curând. Stai! Aceea e prințesa Ana! Poate te răpește și pe tine! Aoleu!
      -	Gata! Gata! Calmeaza-te! Vom fi bine!
      -	Vom fi? se miră Mary. Vrei să merg cu tine?
      -	Păi, da, aș vrea, sincer...
      -	Poate, se gândi Mary... Dar doar dacă mă ții în brațe mereu. 
      -	Bine, dar știi drumul?
      -	Da, am mai fost acolo ca să culeg morcovi. Are un teren plin cu morcovi. Era să mă răpească și pe mine! Aoleo, ce m-am speriat!
      Fetele porniră în călătorie. Până la urmă ajunseră la destinație. Stăteau în fața unui turn imens. Era chiar gigant, daca îmi este permis să spun așa.
      -	Dă-mi drumul! se auzea din turn. Dă-mi drumul!
      -	Ce se aude? Spuse Ruby, uitându-se la Mary.
      -	Cred că prințesa spune așa.
      -	Poate... Hai să aflăm!
      Cele două porniră spre ușa de la baza turnului. Era mare, groasă ți era făcută dintr-un lemn rar. Fetele au intrat și au ajuns în camera unde era prințesa. 
      -	Dă-mi drumul! spuse ea încă o dată. 
      -	Nu, răspunse vrăjitoarea!
      -	Dar până la urmă ce vei face cu mine? De ce m-ai răpit? 
      -	Te voi preschimba într-un crevete stafidit. E hobby-ul meu... ha!ha!ha!
Auzind acestea, fetele au decis să o oprească pe vrăjitoare. 
      -	Hei! spuse Ruby. Nu te lua niciodată de o prințesă fluture. 
      -	Ooo! se întoarse mirată vrăjitoarea. De ce nu? Cine ești si de ce ești aici?
      -	Am venit să  o salvăm pe prințesă. 
      În acel moment, vrăjitoarea, care de fapt era o viespe uriașă, rea și grăsană, își îndreptă antenele către Mary. 
      -	E șansa ta! Elibereaz-o p e Ana!
      Ana, care era într-o cușcă, vrând să scape, s-a uitat cu ochii ei sclipitori la Ruby. Aceasta s-a dus la cușcă și, cu clama ei din păr, a deschis lacătul. 
      -	Zboară, prințesă, zboară pe fereastră!
Așa și făcu. Ana se duse la fereastră și își luă zborul spre Fluturești.
      -	Stai! spuse ea. Ai o frânghie sau ceva asemănător?
Și apoi Ruby își aminti că ea avea o sfoara in rucsacul de trandafiri. 
      -	Prinde! îi spuse ea prințesei și aceasta le trase afară din turn. 
      -	Hei! Cine îmi mai culege mie polenul acum? se auzea din castel, dar fetele erau deja departe. 
      În cele din urmă, echipa ajunse în Fluturești, la regina fluturilor care, când le-a văzut s-a bucurat foarte tare. 
      -	Ana, draga mea! Cât de dor mi-a fost de tine! Ruby, îți mulțumesc! Poți să-mi spui și mie cine este iepurica asta drăguță?
      -	Ea este Mary, prietena mea. Și, cu plăcere!
      -	Splendid! Pentru asta, vor organiza o mare petrecere în onoarea ta!