To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Maria-Ariana Hila participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din București, România și are 13 ani. Este elevă la Liceul Bilingv „Miguel de Cervantes”. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

           Familia Falco

          Acum mult, mult timp, exista o familie imensă, dar foarte renumită. Dar aceasta nu era o familie renumită normală; bogată, faimoasă și cunoscută pentru averile sale. Nu. Era probabil cea mai ieșită din comun familie, fiind un neam care a păstrat tradiția lor veche de secole și anume vânătoarea de dragoni. Exact ați citit bine, vânătoare de dragoni. Pote că vă întrebați cum poate fi o familie renumită pentru așa ceva? Ei bine, așa cum am mai zis, era o tradiție veche de secole ca familia Falco să vâneze aceste creaturi maiestuase, solzoase precum crocodilul, înaripate precum păsările și care suflau foc, iar, cum oamenilor mereu le este frică de ceea ce nu înțeleg, regaturi întregi îi căuta pentru a nimici dragonii din regaturile respective. De asemenea, fiecare nou venit în familie era antrenat și pregătit de când făcea primii pași pentru a înfrânge un dragon, o creatură pe cât de maiestuasă, pe atât de monstruasă.
         Dar, acum vreo o mie de ani, tradiția strămoșească a familie Falco a fost schimbată. Un război venise peste ei, iar șeful neamului Falco a chemat tot neamul din toate părțile lumii pentru a face o strategie de război. Acest război nu era ca războaiele normale, era unul crunt fără pic de milă, așa că familia Falco oricât de războinică era, avea nevoie de fiecare membru al familiei pentru a putea rezista în acest război cumplit. După ce s-a gândit mult la treaba asta, șeful neamului a decis ca ei să se alieze cu dragonii, familia Falco fiind singura destul de antrenată pentru a le putea face față. Dacă se aliau cu aceste creaturi care băgau spaima în sufletele oamenilor era foarte posibil să câștige. Dar erau și probleme cu această idee cum ar fi că le era foarte greu să dreseze dragoni după ce ei de atâția ani îi nimiceau, plus că nu toți erau de acord ca tradiția să fie schimbată. O mare parte din familie care nu credea că planul va merge s-a rupt de familia Falco și au luptat în război cum au crezut ei, dar chiar dacă unii din ei au supraviețuit, niciodată n-au mai dat ochii cu restul familiei Falco. Pe când cealată mică parte a familiei s-a ținut de planul conducătorului. Chiar dacă a fost un război crunt, familia Falco cu planul său exigent a câștigat războiul, dar cu prețul de a pierde o mare parte din familie.
       Tradiția din familia Falco de a dresa dragoni s-a păstrat de la război în coace, fiecare membru al familiei având un dragon propriu. Dar anii treceau și lumea se moderniza, așa că această familie a trebuit să țină dragonii ascunși pentru ca ceilalți să nu le facă rău, deoarece membrii familiei Falco se atașaseră de dragonii lor, iar dragonii deveniseră din ce în ce mai inocenți. Dar vânatul dragonilor n-a fost singurul lucru care s-a schimbat în familia Falco. O dată cu războiul, familia s-a micșorat din ce în ce mai mult, rămânând în ziua de azi doar cinci descendenți, cel puțin din câte știm.
       Bună! Mă numesc Romilda, am treisprezece ani și sunt una din descendenții familiei Falco, iar dacă vă întrebați cine sunt ceilalți descendenți, aceia sunt mama, bunicul din partea mamei și sora și fratele meu mai mici. Știu că probabil aveți o tonă de întrebări, dar o să răspund uneia care cred eu că e cea mai importantă și anume dacă familia mea încă mai are dragoni. Ei bine da, cineva trebuia să țină tradiția vie. Părinții mei m-au antrenat bine pentru a putea avea propriul meu dragon, iar anul acesta, în ziua în care voi împlini paisprezece ani, se va ține ritualul de care e nevoie pentru a primi un dragon. Tata, chiar dacă nu e un descendent al familiei Falco, a primit și acesta propriul dragon în ziua în care s-a căsătorit cu mama, bunicul și mama învățând-ul tot ce trebuia să știe despre dragoni. 
        Cel mai tare lucru în a avea o tradiție care include dragoni, este faptul că avem o ușă secretă care duce într-o fel de dimensiune cu toți dragonii noștri, unde acolo ne antrenăm și acolo ascundem dragonii de oameni. Da, ați înțeles bine, în pod avem o trapă care e mereu încuiată cu un lacăt care-l poate deschide doar mama, iar mama îl deschide doar când trebuie să ne antreneze, iar acolo, în trapă, este cu totul o altă lume, plină de toți dragonii familiei Falco. Dacă nu știai, dragonii pot ajunge să trăiască și o mie de ani. Eu, fiind cea mai mare dintre copii, m-am antrenat de două ori mai mult în ultimi ani pentru a putea primi un dragon. Ritualul de primire a dragonului este unul interesant, deoarece ești dus în cuibul dragonilor, se adună puii de dragon pentru ritual, iar după aceea tu trebuie să faci ce ești antrenat iar un pui de dragon va veni la tine și te va alege pe tine, iar după aceea sunteți legați pe viață. E magic.
       Din păcate nu o să pot să-mi călăresc dragonul până la școală, pentru că mama și tata spun că e iresponsabil. Nimeni de la școală nu știe de dragoni spre bucuria părinților mei, dar dacă ar ști probabil că aș fi super populară și interesantă sau și mai exclusă decât sunt deja și s-ar face o revoltă împotriva familiei mele. Din fericire nu vom ști niciodată.