To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

A.M. Yogeshwar participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din București, România și are 41 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Golește-mă

Golește-mă tu, cu gândul în tine,
Ca un vis , ca un râu, cu ape line.

Golește-te tu, din tine în mine,
Ca o cupă de miere în roi de albine,

Golește-mă tu, de tot ce mă ține,
Spre lumina eternă în noaptea ce vine.

Gândește-mă tu, ca un gând ce se face,
Iubește-mă tu, cu iubire și pace.
 
Caută-mă tu, în timp și în stele,
Găsește-mă tu, prin plecările mele.
 
În sfârșit de-nserare, în bobul de strugur,
Găsește-mi cărare, spre sufletul mugur.


Trimurti
 
O mie de măști porți cu Tine mereu,
O mască de bine, o mască de rău,
O mie de nume lui Dumnezeu,
O mie de trepte spre sufletul Tău…
 
O singură cale, către Tine mereu,
O singură clipă , o viață , un vis,
Un singur final: în Tine sunt eu,
O singură dharmă: spre Paradis.
 
Atâtea minuni, podobind jurul meu,
Atâtea greșeli, în numele Tău,
Atâtea speranțe, când totul e greu,
Atâtea trăiri, ce curg ca un râu.
 
O mie de măști, o mie de nume,
O singură cale, o singură lume,
Atâtea greșeli, atâtea minuni,
Singulară Conștiintă, spre Tine ne-aduni…


Elefanții merg spre Rai
 
Unde-i iubirea , când dispar,
Trăiri și vise ce erau aievea?
Când zboară gândurile rar,
Pe cer senin, spre nicăierea.
 
Unde se duc, când mor , iubiri,
Ca elefanții triști, bătrâni și singuri?
Pe verzi câmpii, în primăveri?
În alte vieți ori alte timpuri?
 
Unde mă duc, și unde mergi?
Ce drum am eu, ce cale ai?
Indiferent de ce alegi,
Finalul este către Rai.
 
Când cerul cântă, spre apus.
Kiirtanul vieții și trăirea,
În toate cele ce s-au dus,
Se-așterne-n tihnă, amintirea.
 
Și mâine, către ziua nouă.
Pe pajiști umede de rouă,
Cu flori de câmp, înmiresmate,
Durerile vor fi uitate.
 
Spre mâine, trece înc-un pas,
Iar pe câmpie-n depărtare,
O siluetă, fără glas,
Merge încet spre Cer, în zare.
 
Unde să-ngropi iubiri ce mor?
Dulci amintiri ce încă dor?
Atâtea vise, promisiuni,
Atâtea zile de ani buni,
Atâta dragoste, în ei,
Duc elefanții, în amurg, spre Zei.