To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Adrian Eugen Moraru participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Jibert, Județul Brașov, România și are 61 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

LA ÎNCEPUT

Ea s-a întors surâzândă spre el
clătinându-și chipul în vie trezie,
el își rotunjea visul cântând,
pe când erau fericiţi
într-o oră de vară târzie.

Amintirile veneau spre ei
din viitor,
umplându-le ochii duioși,
soarele își stingea
ultima rugăciune în mare,
și erau frumoși.

„ – S-a înserat iubite și
n-am dat încă nume florilor,
nici pietrelor, nici începutului
și nici sfârșitului.
Ia-mă în braţe iubite!
Mi se face alb de vise
pe pleoape, pe orbite.
Și până mâine
mai e un cântec
cât o lume
care-abia a-nceput.”

Cuvintele le cădeau de pe buze
ca ploaia pe caldarâme,
corăbii de lumină le jucau în priviri,
iubirea le era pâine...

La început…
 

OGLINZI

Să lăsăm cuvintele dintre noi să sune
ca nişte ființe albastre ce intră în lume,
să umple întrebările din priviri
cu steaguri de dor,
sunet mirat, sunet aprins,
simfonii de culori.
M-am oprit, am strigat,
cerul la răsărit s-a luminat,
lumina și-a strâns aripile
și s-a făcut mănăstire,
timpul și-a dezlegat clipele,
s-a preschimbat într-un suspin subţire.

Și dintr-o dată am auzit
un alt strigăt, înalt ca o pasăre,
din toate părţile izbucnind cu sunet de lavă,
colorând în curcubee de dor atmosfera suavă.
Era sentimentul de fericire,
cel ce strigă prin apele de sus,
se căuta în oglinzi,
se limpezea în privire,
mă regăseam în ființa lui Iisus.

Mi-am văzut apoi sufletul
bătând înfrigurat la porţile cerului,
îmi ţineam inima în atomi și silabe,
jocuri de îngeri se petreceau acolo
cu rezonanțe înalte și grave.

 
MUZICA

Regina fiinţei mele, muzica,
prin cerurile tale flutură steaguri victorioase,
mă arde flacăra ta, mă consumă,
așa cum stau, drept și înalt, pe sub lună.
Îți cuprind străvezimile tale cu emoţie,
mireasa mea, totdeauna cu sfântă emoţie,
muzică, tu, magnet divin,
vulcan sonor, minunată erupţie.

Iubesc trupul tău unduitor
înălțându-se imaterial, prin slăvi albastre,
te logodeşti o clipă cu un nor visător,
ca să te arunci apoi, din înălțimi de astre
iar strigătul ți se sparge în fulgere glorioase
și se face cuvânt.

Prin tine Dumnezeu se descoperă:
„Eu sunt Cel ce sunt!”

Surâd fericit arborilor, norilor,
prin spații fără sfârşit răsună Chopin,
păduri melancolice își caută sufletul, prin rădăcini,
la izvoare plânge Chopin,
trec gâște sălbatice pe cerul dungat,
în aerul sfânt vibrează Chopin,
sărută duioase, eternul, vieţile noastre, iubito,
duhul lui Chopin ne este poezia,
sângele vremilor apuse, acuză prezentul nedrept,
în ochii dreptăţii arde Chopin.