To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Alexandra-Elena Achimov participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din București, România și are 27 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

PUSEU

Cuprins de-acea desfătare dulce-acrișoară
cu care s-o fi delectat și ea, muza de temut,
Mi-am amintit aievea, cum, odinioară, 
se cuibărise-n tot ceea ce uitasem că sunt.

Uitându-mă la ea i-am înțeles privirea, acum plină,
cum se-aventurează întru mine, necunoscut 
I-am surprins tremurul prin focu-i de felină,
pentru mine, osânditul fără de somn și-nceput.

Ajunsese la poalele mele, vădit îngenuncheată,
și, deochiat, am vrut să-i mângâi chipul –
Ce ciudat a fost, pentru întâia și cea din urmă dată
să simți că prinzi puteri să rostogolești timpul.

De te-ndeamnă, de te cheamă… știam să mă feresc
că doar și taina străveche-o dezgolisem de-orice rost
Și m-am ținut, m-am ținut să nu ies din al simțirilor firesc…
Ce-ar fi putut să fie de nu era ce-a fost? 


MARGINEA FIRII

Orele se sparg nepăsătoare-n minute,
Iar clipele-și vorbesc mai mult printre rânduri; 
În această goană el încearcă s-asculte
Cum emoția s-ar putea prinde de gânduri.

Când prinde contur se zbate violent, 
După un ceas se risipeşte făr’ de urme; 
Tu o studiezi prea steril, prea atent,
Și nu pricepi ce-ți poate spune.

Printre vorbe calculate vrea să se strecoare, 
Printre aluzii sinuoase se regăsește;
O vezi precum conceptul care pare, 
Te temi instinctiv de ceea ce este.

Separ-o de raționamentul zadarnic de lung
Lasă deoparte povestea în care te minți
Golul şi adâncul te formează, şi te frâng
Acum înțelegi- dar oare simți? 


ONIROIDIE

La confluența între reinventare și dedublare,
Jonglând cu muchia dintre aici și altundeva,
Ai vrea să capturezi cu vrere, cu mirare, 
Ceva ce printre degete nu ți-ar scăpa.

Căci ești ca o sită, prin tine totul se scurge,
Nu reții nimic din ce nu e de aruncat -
Și frizezi paradoxul, fără teama că te-nfrânge,
Și zâmbeşti larg căderii, ca unui salt calculat.

Spre pante te-ndreaptă pasu-ți alunecos,
Când încolțeşti firesc din mişcare-n mişcare,
Înspre fioruri bovarice, fără contur şi rost, 
Unde vrei doar să te pierzi în propria-ți visare.

Căci ești ca un curent compus din poveşti,
Care-ndeamnă prin fire încurcate la mal, 
Şi când te consumă, atunci te întregești -
Fără fragmentare, ce-ar mai fi real?