To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Alexandra Maria Georgiana Dracinschi participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Ploiești, România și are 7 ani. Este îndrumată de Prof. Simona Arsene, Școala “ Sfântul Vasile “ Ploiești. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

     COLIERELE MAGICE

     A fost odată, ca niciodată, că dacă n-ar fi , nu s-ar mai povesti...
     Într-un oraș liniștit, trăia o familie modestă, formată din patru membri: mama, tata și gemenele, Maya și Carla. În fiecare an, de ziua lor, fetele primeau un cadou simbolic din partea părinților, câte un colier magic pentru fiecare. Mesajele pe care mama fetelor le scria în fiecare an pentru a fi descoperite în coliere erau pline de speranță, de încurajări  și de iubire infinită.
     Când fetele au împlinit 7 ani, au primit alte coliere. De data aceasta, aveau ceva deosebit. Colierele erau minunate, străluceau ca niște stele și aveau ascuns în ele câte un bilețel misterios.  Pe fiecare bilet scria același mesaj: „Dragile mele, numai oamenii buni pot ajunge în Țara lui Dumnezeu. Dacă veți ajunge vreodată acolo, veți găsi pace, armonie și bunătate.”
     Maya și Carla păstrau cu grijă colierele și visau să ajungă acolo. Într-o zi magică, totul s-a schimbat. Colierele au început să lumineze puternic, iar un vânt ușor le-a învăluit pe fete și le-a purtat spre cer.
     Când și-au deschis ochii, Maya și Carla erau într-un loc minunat, plin de lumină, flori și cântece de îngeri. Era Țara lui Dumnezeu. Inimile lor erau pline de fericire. Deodată, un vânt blând le-a ridicat și mai sus, iar în fața lor a apărut Dumnezeu, cu chip senin și ochi blânzi.
     – Bună, bună, domnul nostru păzitor! Ne bucurăm că te vedem, au spus fetele cu emoție.
     – Bună, dragile mele! Bine ați venit la noi în țară, le-a răspuns Dumnezeu cu blândețe.
Fiind fetițe modeste și cu suflet curat, Maya și Carla s-au rugat să fie ajutate, nu doar pentru ele, ci și pentru familia lor. Dumnezeu le-a ascultat și, drept răsplată, le-a îmbrăcat în haine frumoase, strălucitoare, le-a umplut brațele cu bunătăți, apoi le-a binecuvântat și le-a trimis înapoi acasă.
     Când au ajuns, în fața casei le așteptau mama și tata, cu lacrimi de bucurie în ochi. 
     S-au îmbrățișat cu toții strâns, iar fetele le-au povestit părinților tot ce li s-a întâmplat. Dar bucuria nu s-a oprit aici. Dumnezeu, care le ascultase rugăciunile, le-a dăruit și alte minuni: casa lor, care înainte era mică și veche, devenise acum imensă, nouă și frumoasă, cu pereți curați, ferestre mari și o grădină plină de flori. Părinții, care se simțeau adesea obosiți și bolnăviori, aveau acum sănătate și putere. În fiecare zi, în acea casă era liniște, iubire și recunoștință. Familia era unită, iar inima lor era plină de lumină.
    De atunci, fetele adormeau mereu rugandu-se și având în gând cuvintele mamei : ”Dragile mele , așa cum ați văzut, Dumnezeu are o putere mare și o inimă și mai mare. El îi iubește pe toți cei care au credință, curaj și suflet bun.”
     Și-am încălecat pe o rază de lumină și v-am spus povestea așa.