To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Anca-Izabela Neagu-Cristina participă cu încă 3 poezii la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Dobroești, Județul Ilfov, România și are 45 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Nimic

Nu sunt nimic.
Dar, câteodată,
Mă simt atât de importantă
De parcă-aștept să mi se plece
Lumea toată.

Nu știu nimic.
Dar, câteodată,
Îmi pare că mi se arată
Într-o sclipire trecătoare,
Taina toată.

Nu vreau nimic.
Dar, câteodată,
Vreau totul la preț de nimic,
Să mi se-aștearnă la picioare
Viața toată.

Nu cred nimic.
Dar, câteodată,
Îmbrățisez copacii singuri,
Și simt scurgându-li-se-n vene-mi
Seva toata.

Dar poate-s tot
Ce trebuie să fiu,
Când pot cuprinde-n suflet lumea,
Iar inima îmi bate tare,
Și simt viu.

Anca-Izabela NEAGU-CRISTINA (Iza)
26.08.2024


Proiecție 

Sunt un escroc,
De mă privesc din unghiul
În care, crudă, încă mă mai coc,
De vreau s-arat doar roadele tentante—
Atât de aspectuoase,
Dar acre la mijloc.

Sunt un escroc
Când chiar și mie-mi susur
Atâtea baliverne în urechi,
Doar vrând să cred că am ajuns departe,
C-am străbătut degrabă
Tot drumul drept și vechi.

Sunt un escroc,
De îmi proclam iubirea,
Dar eu n-am învățat să mă iubesc.
Privește-te-n oglindă,
De vorbele-mi par grele 
Atunci când mă auzi că le rostesc.

Sunt un escroc,
De-aștept ca viața,
Pe mine, ea să mă trăiască;
M-adun de jos, mă scutur bine.
Acest escroc
A renunțat la mască.

Sunt un escroc…
Îmbrățișez acest aspect din mine
Și-i spun că este doar o treaptă
Dintr-un joc.

Anca-Izabela NEAGU-CRISTINA (Iza)
 04.05.2025


Ziua în care am început să văd

La început, priveam timidă,
Cu-nchipuiri că lumea-i hâdă,
Că-mi sunt dușmani toți trecătorii,
Și n-ar avea cum să-mi surâdă;
Mi-era chiar frică de-a mea umbră
Și că pericolul tot vine…
Pân-am ieșit de-am văzut lumea,
Iar lumea m-a văzut pe mine.

A fost mai greu ca primul zâmbet
Să îl ofer; nu știam cum.
Nici nu-mi închipuiam c-atrage
Și el un zâmbet, mult mai bun.
Când, în sfârșit, am privit lumea
Direct în ochi, fără perdea,
Am înțeles că eu sunt lumea,
Iar lumea ce o văd… e-a mea.

Anca-Izabela NEAGU-CRISTINA (Iza)
09.05.2025