To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Angelica Florina Breabăn participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Rădăuți, Județul Suceava, România și are 16 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

   Masca adolescentului pierdut 
 
   Mulți oameni poartă o mască socială, fiind de altfel firesc și normal. Dar, oare ce este aceasta ? Este, de fapt, latura din noi pe care o scoatem în evidență în fața lumii, ignorând și astupând cu aceasta anumite părți mai puțin plăcute și acceptate din noi. Acea latură este mai îndulcită, exagerată, dar care are o sămânță mare de adevăr,dar pe care nu o completăm cu semințele mai mucegăite din comportamentul și gândirea noastră. Dar, ce se întâmplă când cineva exagerează cu acea mască socială; când sămânța este prea îndulcită cu apă, fiind mult prea îmbibată în această stupoare de aparențe? Ei bine, aceasta mucegăiește și moare, fără a mai putea fi înviată vreodată. Iar asta este un adevăr foarte trist, pentru că, dacă ne uităm la marea majoritate din adolescenții oricărui timp, dar, mai ales al secolului 21, asta este greșeala pe care mulți o fac. Udă prea tare sămânța cu aparențe, laude și lucruri “bune”  , până o sufocă inundată de apă și mucegai, murind. Și te întreb: merită așa ceva doar pentru validare, doar pentru a părea  “cool” și mai ales pentru a părea a fi cine tu defapt nu ești cu adevărat? Eu, personal, nu prea cred asta. Dar haideți să dezbatem umpic mai mult acest subiect, luând în 4 secțiuni separate, ca apoi să încheiem frumos, printr-o mică frază care să vă pună pe gânduri. 
1.	Aparențe și presiunea socială 
   Când am specificat faptul că adolescenții, în general, profită de această sămânță, udând-o mult prea mult, m-am referit la apa care poartă cu ea nu ce-i bun și de lăudat sau respectat, cum ar fi maturitatea emoțională, ci cară cu ea dorința de a fi “popular” , de a se afirma în public prin orice mijloace, de a părea cineva “cool” ,cineva care iese în evidență prin lucruri materiale, bani, aspect fizic, haine de firmă, follow-uri pe TikTok, Instagram , sau YouTube, sau ,prin folosirea exesivă a unei valori personale, cum ar fi talentul la a compunere poezii sau muzici. Online-ul, din păcate amplifică această sete de a fi văzut, de a fi validat, pentru că este mult mai ușor de a părea cine nu ești defapt de după un ecran. Încă un aspect important pe care rețelelede social-media din online fac pentru a te convinge să-ți uzi sămânța și mai mult, este acela că îți arată exact câte persoane te urmăresc, iar acest lucru, dacă nu ești atent, ți se urcă la cap. Dar gândește-te cu câte persoane te cunoști ; câtă lume te știe măcar după vedere. Dacă stai să îi aduni pe toți, sigur treci suta. Cu toate acestea, una este să știi acest lucru, dar să nu o realizezi și să nu o apreciezi, iar alta este să o vezi într-un număr exact sclipind frumos pe ecranul telefonului ; să vezi cum sute, poate chiar mii de persoane te urmăresc. Dar , ei, de fapt, nu te urmăresc. Ei doar astfel își distrug propriul creier, uitându-se pe TikTok, dependenți de diversele videoclipuri de acolo, iar tu, ei bine tu ești doar un pion care contribuie la asta, ajutând cu ce poate la distrugerea minții, gândirii și psihicului persoanelor cu acele aparențe, acea sămânță mucegăită a ta, pe care mulți o iau, inconștient, ca pe una tânăra, sănătoasă și vie. Astfel, tu , nu ești popular .Ești doar un influencer care omoară sămânța altora. Dorința ta de a fi validat, prin creierea de aparențe greșite ale realității, distruge gândirea altora, sămânța lor neavând șansa ca măcar să iasă la suprafață și a gusta o adevărată picătură de apă curată, fără aparențe. 
2.	Dorința de validare 
   De ce nu vezi că adolescenții se laudă în 90% din cazuri cu bunătatea și empatia lor ; cu înțelegerea față de alte persoane și cu maturitatea lor mai ales? Putem observa foarte clar că o gamă largă de copii cuprinși între vârsta de 13-19 ani se mândresc cu numărul mic de ore dormite pe noapte, cu notele mici de la școală și așa mai departe. Dar, oare de ce să își arate părțile rele în locul celor bune ? Astfel, ei nu își distrug acea mască socială bine concepută? Ei bine, răspunsul este că nu, deoarece ei tot ce fac este de a împacheta răul în bine, încercând să normalizeze niște lucruri pe care nici prin cap nu i-ar trece să le săvârșească cineva care are coloană vertebrală. În acest mod, arătând răul sub formă de glumă și laudă, ei doar se conving că este ceva “normal” ,ceva de care nu trebuie să scape . Așa ceva nu este înregulă și mai ales să te lauzi cu acea parte rea, privind-o ca un lucru “pozitiv” în aspectul persoanei care ești. Astfel, spunând-o de atâtea ori într-un context “cool” , întăresc ideea falsă în ochii celorlalți; a faptului că ce face el este de mândrit, lipind astfel masca socială și mai bine de fața lor cu neadevăruri și udând iar sărmana sămânță cu propriile gunoaie. 
3.	Măștile acceptate VS cele toxice 
   Este normal să ai o mască socială în public care să te protejeze psihic. Ori ce om are o altă aparență în public care nu îi reflectă 100% , dar, este o mare diferență dintre a controla o mască ca aceasta, și total alt ceva este să fi controlat de ea. Să zici o minciună din orgoliu de atâtea ori încât să ajungi să o crezi și să devină parte din tine, este deja un semn că lași funiile ușor, ușor, în mâinile măștii. Treptat, acea aparență ți se lipește atât de bine de față, încât nu o să o mai poți scoate, uitând că este acolo și devenind doar un parazit cu care te-ai obișnuit și pe care nu vrei să îl elimini, iar dacă încerci, pentru a te simți ,,tu” din nou, te va durea și te vei chinui mult. Acest lucru este deprimant de văzut și realizat. Să observi cum niște aparențe te urmăresc și și după ce ți-a venit mintea la cap și ai devenit un adult în toată firea, cu responsabilități și toate cele. Poate că nu credeți că așa ceva este posibil, ei bine o să luăm ca exemplu înjurăturile. Dacă te obișnuiești să folosești înjurii doar pentru a părea impunător și nu te auto-educi să te oprești, acest obicei prost o să ți se păstreze toată viața dacă nu muncești să ți-l îndepărtezi. Iar de credeți că înjuriile sunt ceva prea minor, ei bine ăsta a fost doar un exemplu din atâtea de multe deja existente, dar rar realizate, recunoscute și mai ales corectate. 
4.	Într-un final, adevărata maturitate 
   Să fugi de tine și de cine ești cu adevărat pe sub mască și mucegai, nu denotă o atitudine de om matur. Să te mândrești cu aspectele negative ale tale, să te pierzi în aparențe și nu numai, nu reprezintă nici pe departe maturitatea. Toate aceste caracteristici denotă imaturitate emoțională ; arată cum încă nu te accepți așa cum ești și că nu îți recunoști adevăratele valori. Mulți adolescenți se cred maturi, cu sămânța încă vie și sănătoasă, dar asta pentru că ei sunt validați și “populari” în rândul lor ,dar și pentru că ei nu știu cum arată o adevărată coloană vertebrală. Nu ai să vezi un adult cu probleme și stresul care vine o dată cu maturitatea adevărată, cum se laudă, ca exemplu, cu cât de puține ore dorm ei ; poate doar să se plângă de asta, dar pentru a primi empatie, nu validare prin laudă. Una este să pretinzi că ești matur , una este să îți impui să crezi că ești matur, și alta este să fii de fapt matur.  
   În concluzie, masca socială este purtată pentru a servi ca un scut psihologic, dar , una este să o porți și alta este să fii purtată de ea. Din păcate, mulți adelescenți își pun acea mască, dar cu prea multă artificialitate pe ea, udând sărmana sămâncioară mult prea mult, fiind lăsată să mucegăiască și să moară. Toate acestea pentru că ei de fapt nu se acceptă. Dar să vă întreb: se merită să pretinzi o viață întreagă că tu ești altcineva decât ești defapt ? Sau mai degrabă ai prefera să fii tu însuți și să lași lumea, cine vrea să te accepte fix așa cum ești, iar cine nu, să plece mai departe? Pentru că nu îi poți mulțumi pe toți. O să fie toată viața persoane care o să te urască și pentru faptul că respiri prea zgomotos. De ce să pretinzi că ești altcineva doar pentru a fi acceptat de alt grup de persoane?