To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Aura Bontea participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Chișineu-Criș, Judet Arad, România și are 36 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Lumina dintre ziduri

Fii blând cu omul ce îți apare în cale
Nu știi ce răni ascunde... ca și tine.
Chiar de nu-s la vedere, nu pare că le are,
Poate că ale lui sunt camuflate doar un pic mai bine.
Nu te lăsa condus de aparențe,
Cu toții cărăm pietre în bagaje, pietre care ne apasă.
Unii se plimbă cu ele la vedere,
Dar alții, din teama de o nouă rană, pe fundul genții le îndeasă.
Când te lovești de un zid cu celălalt,
Caută cu căldură să îl treci.
Nu judeca cu asprime răceala afișată
Cum s-a ajuns la ea? Tu asta caută să vezi.
De vei știi să privești,
Vei observa cum printre cărămizi, zărești Lumina ce-a uitat de mult că-n el o are.
Arată-i că-i acolo, tu o vezi.
Fă-l să devină conștient de ea, cu înțelepciune și răbdare.
Ne vine mai ușor ca să vedem frumosul,
Când nu-i nimic ce ar putea să-l țină ascuns.
Însă e mult mai prețios ”aurul” ce îl găsim,
În oamenii cu sufletul de multe răni pătruns.


Adevăr

Adevărul are multe fețe,
Dar el în fapt, nu aparține nimănui.
Viziunea fiecărui om e diferită
Și absolut nimic nu e bătut în cui.
Oricare om interpretează tot ce vede, 
Prin prisma a ceea ce a preluat ca și credință.
Prin prisma a ceea ce de-a lungul vieții, alții l-au învățat
Și prea puțin din ceea ce el știe, ca Ființă.
Să-ți cauți propriul Adevăr, nu e ușor.
Să lași deoparte tot, din ce credeai că ești,
Să recunoști că momentan, ești doar un alt produs 
Creat de mediul în care viețuiești.
Necesită curaj să începi a căuta
Efort constant și un gram de nebunie.
Dar nu există alta cale de a-ți elibera
Ființa autentică, din somn și din sclavie.
Acceptă că nu știi nimic.
Și acceptă că acest fapt nu e nici bun, nici rău.
Iar de aici plecând, îți deschizi singur calea,
Pentru a ajunge într-o zi, la Adevărul tău.


Pată de culoare

Într-o lume mohorâtă, fii tu pata de culoare.
Ai încredere în viață, chiar de uneori mai doare.
Printre oameni încruntați, pune tu zâmbet pe buze.
Nu te alipi de cei, ce se plâng și aduc acuze.
Într-o lume ce nu știe, să privească atent, să observe
Fii tu cel ce le arată, că omul nu-i doar ce se vede.
Într-o lume ce vorbește, dar nu știe și să asculte,
Fii tu cel ce îi învață, că ascultând, creezi o punte.
Printre cei ce înalță ziduri, din dureri vechi din trecut,
Fii tu cel ce iese în lume, fără nici un fel de scut.
Într-o lume ce așteaptă de la alții vindecarea, 
Fii tu cel ce îi provoacă, să producă în ei schimbarea.