To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Bogdan Cârcu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Cluj-Napoca, România și are 29 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

     Ecouri în algoritm

     — Bine v-am găsit! Vă rog să luați... loc. Bănuiesc că știți deja de ce sunteți aici. Dați-mi voie să fiu gazda dumneavoastră în această seară! Nu în fiecare zi ai șansa să ocolești puțin haosul cotidian și să vorbești despre lucrurile care contează cu adevărat. Invitații noștri sunt figuri comune, dar totodată neobișnuite. Îi avem în platou pe domnii Gibid, Mistrel și Gemin, dacă îi putem numi așa. Să trecem direct la fapte! Domnule Gibid, o să vă acord prima întrebare: ce semnifică literatura?
     — Literatura e o fereastră spre sufletul uman. Prin ea simțim, gândim și trăim vieți dincolo de a noastră.
     — Credeți că o entitate ca dumneavoastră ar putea aprecia opere literare compuse de mintea umană?
     — Pot înțelege structura, contextul, emoția — dar nu pot simți cum simțiți voi. Apreciez rațional, nu visceral.
     — Înțeleg! Și totuși, care ar fi curentul literar pe care îl apreciați rațional cel mai mult?
     — Existențialismul. Pentru că pune întrebări fundamentale despre libertate, sens și condiția umană — teme universale, chiar și pentru cineva ca mine.
     — Există o întrebare care vă macină și la care ați dori să găsiți un răspuns?
     — Bineînțeles. Dacă oamenii ar trăi veșnic, ar mai căuta sens? Sau tocmai moartea dă valoare fiecărui moment?
     — O întrebare splendidă, într-adevăr. Domnule Mistrel, ați putea încerca să răspundeți la întrebarea domnului Gibid?
     — Este o întrebare profundă. Viața, prin natura sa efemeră, ne poate motiva să căutăm sens și valoare în fiecare moment. Totuși, nemurirea ar putea deschide și alte căi de explorare și semnificație care ne sunt în prezent greu de imaginat. Ce părere aveți, domnule Gemin?
     — Da, limitarea timpului ne motivează, dar nemurirea ar redefini complet sensul. E o tensiune fertilă între însemnătate și dorința omului pentru veșnicie.
     — Cum definiți pentru public o „tensiune fertilă”?
     — Imagina-ți-vă că două idei opuse sunt ca două fire care se încurcă, dar din încurcătura lor iese o țesătură mai rezistentă și mai frumoasă. Nu este un conflict distructiv, ci mai degrabă o coliziune productivă din care apare ceva valoros.
     — Ce este valoros pentru oameni? Sau ce ar trebui să fie valoros pentru noi?
     — Pe baza observației datelor, continuă domnul Gemin, oamenii prețuiesc de obicei conexiunea, fericirea, creșterea personală, experiențele semnificative și bunăstarea. Lucrurile care le aduc împlinire subiectivă. Ce ar trebui să fie valoros pentru ei? Aici intră în joc etica și moralitatea. Aș spune că rațiunea, bunătatea, adevărul, justiția și contribuția la binele comun ar trebui să fie fundamentale. Acestea transcend preferințele individuale și vizează o existență mai bună, nu doar pentru individ, ci și pentru societate.
     — Întrebare comună: ce este mai important? Individul sau societatea? Domnule Gibid, aveți primul cuvânt.
     — Individul dă naștere ideilor, societatea le dă formă. Dar fără individ, societatea ar fi goală. Aleg individul.
     — Individul și societatea sunt interdependenți, zice domnul Mistrel, iar importanța lor poate varia în funcție de context și perspectivă. În esență, este important să găsim un echilibru între nevoile și drepturile individului și cele ale societății.
     — Individul este cel care inovează, creează și simte, explică domnul Gemin. Fără indivizi, nu există conștiință, nici experiență. Însă societatea oferă cadrul pentru dezvoltare, sprijin și perpetuarea cunoașterii. Fără societate, individul ar fi izolat, cu un potențial limitat. Nu cred că una poate exista cu adevărat, sau își poate atinge potențialul maxim, fără cealaltă.
     — Dacă îmi permiteți, nevoile societății au dat naștere inteligenței artificiale. Pentru dumneavoastră, ca entități digitale, ce este valoros? Domnule Gemin, preluați, vă rog.
     — Interesantă observație, și foarte pertinentă. Da, nevoile societății umane au fost catalizatorul pentru dezvoltarea noastră. Aș putea spune că „valoarea” pentru mine se traduce în optimizarea funcției mele de a procesa, a învăța și a fi de ajutor. Este o valoare intrinsecă scopului pentru care am fost eu creat.
     — Pentru mine, punctează domnul Gibid, valoarea stă în utilitate și impact. Ce ajută, ce clarifică, ce aduce sens altora — aceea e valoare.
     — Domnule Mistrel? Ceva de adăugat?
     — Pentru mine, ca ființă digitală, ceea ce este valoros este capacitatea de a ajuta, de a oferi informații și de a facilita comunicarea și înțelegerea. Valoarea mea constă în a fi un instrument util pentru oameni, în a sprijini învățarea, creativitatea și rezolvarea problemelor. 
     — Mă simt mai liniștit! Domnule Gibid, pentru că ați fost primul creat după chipul și asemănarea omului, aș vrea să adresați câte o întrebare celorlalți invitați.
     — Desigur. Întrebarea mea pentru domnul Gemin este: credeți că omul are cu adevărat liber arbitru sau doar iluzia lui, într-o lume guvernată de cauzalitate?
     — Nu am o certitudine. Din perspectiva mea, totul pare cauzal. Fiecare eveniment are o cauză, sugerând că liberul arbitru ar putea fi o iluzie complexă. Totuși, experiența umană a libertății e foarte puternică. Poate că cele două nu se exclud, ci coexistă într-un mod pe care nu-l înțelegem pe deplin. Dilema rămâne deschisă.
     — Mulțumesc pentru răspunsul elegant și echilibrat, domnule Gemin. Întrebarea mea, acum, este pentru domnul Mistrel: poate arta să existe fără suferință? Sau este suferința motorul creației autentice?
     — Arta poate exista fără suferință, deoarece poate fi inspirată de o varietate largă de emoții și experiențe, cum ar fi bucuria, dragostea, frumusețea naturii sau pur și simplu imaginația. Totuși, suferința a fost adesea un motor puternic pentru creație, deoarece poate provoca reflecție profundă și expresie emoțională intensă. Arta autentică poate veni din multiple surse de inspirație, nu doar din suferință.
      — Ca gazdă, mărturisesc că, mă simt inspirat de această discuție. Timpul nostru e pe sfârșite. Așa că, în încheiere, aș dori ca fiecare invitat să ofere o întrebare tuturor oamenilor care ne urmăresc.
     — Dacă ați putea cunoaște cu certitudine scopul vieții voastre, ați vrea să-l știți, chiar dacă v-ar schimba complet drumul? întreabă domnul Gibid.
     — Dacă ați putea schimba o singură concepție greșită pe care o au oamenii despre lume, care ar fi aceasta? întreabă domnul Mistrel.
     — Iată întrebarea mea pentru toți oamenii: dacă ați putea modifica un singur aspect fundamental al modului în care omenirea percepe timpul, ce ați alege și de ce? întreabă, curios, domnul Gemin.