To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Carina Maria Viespescu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Craiova, România și are 17 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Lanțul

Un suflet albastru
Ocean însetat,
Ce-ți mai trebuie?
Un lanț plumburiu, adunat, îndesat
Cu orice, orice prinzi, deci, nimic
Nici că-ți pasă...

Valuri furioase scormonesc prin inele
Măresc goluri în tine
Dar poți să le umpli cum vrei, nu?
Printre plumb, fire de mătase
De ajuns cât să nu pici în plase?

Ghirlande cu flori atârnate de sfori
De oțel, proiectil
Veriga mai slabă
Protocol inutil
De ce s-o înlocuim?

Se rupe și lanțul, se pierde în mări
Dar nu, nu ești liber
Ești pe țărm, e pustiu, vezi, oceanu-i în față
Ce faci, doar nu te întorci unde lanțul se varsă.


..și să fugi

Mereu, mereu
În nopți în care-ncerci să zbori
Vântul te-aduce înapoi
În palatul tău, cu porți de fier
Vopsește-l în alb să nu ruginească
Sau măcar alții să nu vadă-n el
Și sub ziduri, aripi te-așteaptă
Dar le iei de la străini, crezând că-s de fel
Și-ncepi să zbori

Și zbori...
Și crezi că vântul e cu tine
Si crezi că dac-acum ești sus
Mereu, ceresc, sus vei rămâne
Dar ai uitat
Că vântul n-are greutate, gând
Cum să-și dea seama că există
De nu te culcă la pământ

Tu crezi ca holdele se-nchină
Atunci când nu le vede el?
Să știi că vântul
Există doar atunci când alții se inclină
Încerci să fugi, mereu, mereu
Dar știi că nu e el de vină

Ci tu, care te pleci
Ci tu, care nu încerci
Să stai drept, în schimb
Încerci să fugi, mereu, mereu
Dar viața e un cerc
De ce încerci să te ascunzi?


Gânduri din cerneală

Așa am ajuns
Să nu mă crezi, să nu te cred
Decât dacă e scris
Cerneala de pe foi rămâne
Cuvântul, nu
Cerneala ce îmbibă penele în suspiciune
Un alb pătat
Acesta-i adevărul

Nu ți-e de-ajuns?
Să nu mă vezi, să nu te vezi
Decât dacă e soare și o umbră
Se-nalță lângă tine
Și te ascultă, și-ți convine
Si te laudă, chiar de nu faci bine
Dar ce îți pasă?
Binele e subiectiv
Minciunile sunt terapie, nu?
Adevăruri-inutile
Oricum le afli curând.

Și totuși...Așa am ajuns
Să nu te iert, să nu mă iert
De parc-aș fi uitat
Că doar cine greșește
E om cu-adevărat
Precum pleșuva pană
Ce nu s-a-ntinat
De-un dor simplificat.