To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Cornel Dinu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din București, România și are 48 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

În oglinda anxietății tale 

Mă simt desprins din mireasma 
florilor ofilite,
uitate de tine într-o vază,
ce stă pe măsuța de cafea,
în fața căreia de așezi
dimineață de dimineață,
fără să le observi!

Mă simt deznădejde descompusă
din frământările tale,
care te țin captivă
în caruselul emoțiilor! 

Mă simt nimicul pe care-l vezi
atunci când privești în gol,
răscolită de o durere,
numai de tine știută!

Mă simt încordarea trupului tău,
care se încovoaie sub presiunea
spasmelor anxietății!

Mă simt cuvintele reci și aspre,
cu care, când le rostești angoasant,
străpungi sufletul meu, abandonat în uitare!

Mă simt icoana veche de pe perete,
palidă și istovită de trecerea timpului,
către care, uneori, îți îndrepți speranțele
că totuși va fi bine!


Golul dintre noi

Golul dintre noi se pietrifică
și capătă forma unui monument,
pe care îl sculptăm atemporal, 
scrijelindu-l cu unghiile noastre
desprinse din carnea care urlă de durere.

Golul dintre noi se transformă
și capătă forma unei fantome,
pe care o invităm să ne bântuie
ori de câte ori ne chinuim reciproc
în dansul anxios al conflictului.

Golul dintre noi se comprimă
și capătă forma unei iluzii
pe care o conștietizăm
tot mai mult, de când le dăm timp
emoțiilor noastre să se odihnească.

Golul dintre noi se purifică
și capătă forma unei nestemate,
pe care o încrustăm în inelele
de pe degetele noastre,
care ne unesc în simbolul infinitului. 


Ritualul morții

Cazmalele sapă o groapă-n pământ,
când zgomotul morţii se-aude vibrând,
purtat, peste dealuri, de aprigul vânt.

O rugă repetă întruna cântând
preoţi ce vin din toacă bătând.

Apar şi vlăjganii pe braţe purtând
sicriul, pe care, foarte curând,
îl vor depune cu grijă-n mormânt.

Urmează alaiul de oameni plângând,
cu toţii-mbrăcaţi în negru veşmânt.

Iar tu, cu lacrimi în ochi, tremurând,
te-apleci peste trupu-mi plăpând
să mă smulgi din coșciug parcă vrând.

Durerea-ți sugrumă orice cuvânt
așa că-mi șoptești sacadat, doar în gând,
un cântec de leagăn ce fremătând
se-aude ca o rugă spusă urlând.