To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Crina Marin participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din București, România și are 43 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Voia lui Colțică 

Cu-ochișorii migdalați,
De gene înconjurați,
Gene negre, scurte, dese,
Cu priviri subînțelese,
Stă ce stă, așteaptă-un pic,
Simți pe mân-al lui botic.
‘Hai afară !’vrea să spună,
‘Vremea este numai bună!’

Cu blănița sârmă toată,
Și mutrița-ngândurată,
Se uită nerăbdător
Și amușină cu dor
La fereastra-ntredeschisă
Un bondar zbârnâitor
Și o ploaie indecisă.

Tu faci teme, faci proiecte,
Îți iei timp, le vrei corecte,
Nu-ți bați capul – treaba lui!
Orice ar vrea dumnealui,
Că-s plimbări, că-i stat pe-afară –
Inutil! Căci bunăoară la catedră
Nu Colțică îți va pune notă mică,
Ci-un profesor supărat
Pe-un proiect neterminat.

Acum stai și te gândești
Ce să faci. Și tu dorești
Să pui temele în cui
Este dreptul orișicui
Să se bucure de soare!
Supăra-mi-se-vor, oare,
Mama, tata, de-or găsi
C-am plecat, ca doi copii
Bucuroși că-n iarba verde
Visând, lesne ne vom pierde?

                                                                                                          ( Crina Marin, iunie 2025)


	Colțică și mașina de spălat

Dumnealui e Colț și are..
Are-o teamă, chiar oroare
De mașina de spălat –
Deci se pune pe lătrat,
Pe pufnit și scheunat
Când bag rufe la spălat.

Se apropie sfios
Bagă capul curios
Pe ușa din holișor
Și amușină ușor.
Scâncește nedumerit:
Nu e tocmai fericit.
De ce oare i-a-nghițit
Dihania cea pătrată
Toate plușurile-odată
Și le-amestecă cu spor
În stomacu-i rotitor?
Asta e îngrozitor!

C-o plăcere chiar nebună,
Le rotește apoi sună.
Cum a învățat Colțică
La dresaj la grupa mică
Sarcina de-a terminat
Să anunțe c-un lătrat.

Căci mașina e deșteaptă
Fiindcă sună apoi așteaptă.
Și acuma ce urmează?
Cin’pe plușuri le salvează?
Și în propria-i angoasă
Pe burtică Colț se lasă.

Și târâș-grăpiș pornește
Către plușuri mișelește.
Mârâie puțin mai tare, așa,
De atenționare.
Dacă va fi ignorat,
Dă alarma c-un lătrat.

Cu pași moi, pe hol, ușor,
Vine mama-ncetișor
Scoate jucării curate
Spălate și parfumate.
Colț se gudură sfios.
Nu mai este furios!

I s-a șters și supărarea
Și ignoră arătarea.
Jucăriile-s salvate!
Unde mai pui și curate.
Cumințel, fuga în pat,
Aventura s-a-ncheiat!

                                                                                                       (Crina Marin, iunie 2025)


Anuța

O broscuță verde-praz
De plastic dar cu mult haz,
Strânge-n brațe periuța
De dinți ,da! A lui Anuța.

Anuța -i fetița creață,
Mititică , vorbăreață,
Delicată și pitică
Fiindcă-i sora cea mai mică.

Toți o văd mereu micuță
Și ar lua-o de mânuță
S-o ajute la-mbrăcat,
La spălat sau traversat.

Dar Anuța protestează
Că e mare și vitează,
Știe-a scrie și citește
Părul chiar și-l împletește.

Ce dacă-i nepieptănat?!
E-mpletit și strâns legat!
Și vorbește serios
Cu pantofii puși pe dos.

Măi, Anuță, graba strică!
Nu vrei să rămâi tu mică?
Dar de crești, broscuța ta
Aici te va aștepta!

                                                                                                  (Crina Marin iunie 2025, Anuța)